Sânge Alb Negru

10. Mi-a furat viitorul

    - Ascultă-mă atent Cassie. Îmi spune în șoaptă ca și cum cineva ne-ar asculta.

    - Ai mare grijă de Max, deoarece este în pericol! Continuă și mă strânge  de mâini.

    - C-c-ce...? Spun surprinsă și speriată în același timp.

    - Nu-l lăsa să lucreze cu Richard! Rostește de data asta tare.

Mă sperie atât de tare încât simt cum picioarele nu mă mai ajută și o să leșin curând. Dau să îl mai întreb ceva dar îl privesc îngrozită cum își închide brusc ochii, îmi dă drumul la mâini și cade în genunchi la picioarele mele. Îngrozită din cale afară mă uit la el neștiind ce să fac și ce se petrece, însă nu apuc să gândesc prea mult că îl observ cum se ridică încet în picioare. Speriată mă dau câțiva pași în spate neluându-mi ochii de la el. Când revine la postura de mai devreme, își deschide ochii, iar în acel moment scap un țipăt când văd cum din ochii albaștrii senini precum apa unui râu ce doreau doar binele deveniseră roșii precum sângele ce doreau doar răul. Panicată până peste cap fug spre ușă, însă când ajung la ea și trag de clanță constat că era încuiată. Acesta între timp se îndreptă încet spre mine nescăpându-mă din ochi nici o clipă. Simt cum mă sufoc când acesta scoate din buzunarul sacoului un pistol argintiu și ajunge la un pas distanță de mine. Știind ce va urma în continuare îmi mut privirea de la pistol fix în ochii lui și așteptam momentul cumplit. În ochii lui nu puteam vedea decât dorința de sânge, însă parcă și puțină părere de rău. Toate gândurile îmi sunt împrăștiate când simt pistolul rece lipit de fruntea mea. Tata sau mai bine zis fostul tată începe să râdă amar și își pregătește degetul pe trăgaci. Îmi închid ochii lăsând totodată și lacrimile amare să îmi cadă pe obraji, așteptând ca glonțul rece să își facă apariția.

    - Cassie!

Vocea verișoarei mele se aude ca un ecou în tot neantul din coșmar, însă când simt o mână ce îmi strânge brațul deschid imediat ochii, iar lumina din cameră mă orbește pentru câteva secunde. Mă ridic în șezut și îmi frec cu podul palmei ochii pentru a reuși din nou să văd, însă când îmi ating ochii constat că nu plânsesem numai în vis.

    - Ești bine? Mă întreabă Olivia îngrijorată.

    - Sunt bine nu îți face griji, am avut un coșmar nu este nimic grav. O liniștesc pe aceasta.

    - Nu o să intru în detalii, deoarece nu vreau să îți amintești ce ai visat, însă vreau să îți spun că am primit un telefon de la mama și trebuie să plec, dar dacă nu te simți bine o pot suna să o anunț că mai stau cu tine.

    - E în regulă nu îți fă griji Oly, du-te și rezolvă-ți treaba. 

    - Bine dar dacă ai nevoie de ceva să nu eziți să mă suni. Îmi spune, apoi îmi dă un pupic pe frunte și pleacă.

După ce ușa de la dormitor se închide, mă întind până la noptieră pentru a-mi lua telefonul să pot verifica ceasul, însă fix când pun măna pe el acesta începe să sune. Îl iau, apoi mă uit să văd cine este apelantul. Când văd că este Bry, instant îmi aduc aminte de vioara pe care trebuia să o cumpăr azi. Îi accept apelul și nici bine nu pun telefonul la ureche căci deja o aud vorbind.

    - Fată mai ai de gând să dormi?! Este ora 11, când iei vioara? Spune mult mai panicată decât mine când aud cât este ceasul.