De vorbă cu bunica 🔞

Capitolul 113

Stefan:
În urma cu 8 ani...
 
O luna a trecut de la nunta Zarei,iar astăzi e ultima zi de lucru pentru mine. E sambata noaptea,iar eu a trebuit sa vin schimbul 2 si sa raman suplimentar peste noapte la munca fiindca sunt foarte multe fire de tăiat,iar ca sa o scoatem la capat,avem nevoie de un avans de cateva ore înainte ca toata producția sa intre in priza.
Acum,in vreme ce il ajut pe Cozma sa schimbe comanda pe o masina,simt cum telefonul imi vibrează in buzunar,dar nu-l scot ca sa-l verific. Continui sa-mi vad de treaba și fixez cutitele pe scula,dupa bag firul printre ele,apoi fac toate reglajele înainte sa cobor capota si sa dau drumul la masina.
-Masoara firul,ii cer in timp ce duc mana la spate si-mi scot intr-un final telefonul din buzunar.
Deschid chatul cu inimioara mea,iar maxilarul mi se inclesteaza instant cand vad poza ce mi-a trimis-o.
„Impielitata femeie am...”
-Ce ai de marai?intreaba Cozma in vreme ce verifica un fir.
„Am o nebuna ce ma baga în boală.”
-Nimic,raspund si imi prind interiorul buzei de jos intre dinti in timp ce ma uit la poza in care micuta mea apare dezbrăcată.
Inspir adanc,apoi încă un marait imi iese din adancul gatului cand imi mai trimite una in care de data asta sta in patru labe pe salteaua patului,cu picioarele larg deschise și tensiunea mi se ridica imediat cand ii vad pasarica.
„Respira Stefane...mai sunt câteva ore si oficial intri in concediu alături de ea,iar timp de 2 săptămâni ai sa te îngropi intre coapsele ei calde.”
Chicotesc ca un drac in urma gândului si incep sa-i scriu.
 
Stefan:

Nici n-ai sa stii cum te mai cheamă cand ajung acasă si am sa pun mana pe tine.
 
-Stefan?
Blochez telefonul si imi arcuiesc o spranceana cand il vad pe Cozma ca se postează in fata mea.
-Hai la o cafea. Se ocupa Marin de verificarea celorlalte comenzi,continua si intorc privirea,apoi ma uit după șeful de grupa si il vad la una dintre masini cum reglează o scula.
Incuviintez din cap si amandoi ne urnim din loc. Trecem pe langa operatorul căruia i-am schimbat comanda cap coada pe masina si ne indreptam spre gangul ce da in lagăr.
Ne oprim in fata tonomatului si imi face cinste cu o cafea,apoi iesim afara si ne asezem la una dintre cele 5 mese libere.
Las paharul pe lemnul dur si ma asez pe bancuta,iar el se pune pe cea din fata mea. Scot pachetul impreuna cu bricheta din buzunar și imi aprind o tigara,apoi bag mana dupa telefon cand din nou imi vibrează.
-Ma bate gândul sa plec din tara,spune Cozma in vreme ce respiratia mea devine grea.
„Nu...dar dracoaica asta a mea tine neapărat sa ma faca cu capul!!!!!”
Imi musc cu putere interiorul buzei de jos in timp ce privesc poza pe care tocmai mi-a trimis-o si imi reprim un geamăt grav cand scula imi zvacneste cu putere in pantaloni din cauza micuței mele.
Dacă in prima poza apărea intinsa pe pat,iar sanii generoși se vedeau perfect in fotografie si in a doua era in poziția caprei pe saltea,acum nebuna mea mi-a trimis o poza in care imi arata cum isi baga doua degete in pasarica.
-Tu auzi ce vorbesc eu aici?
Vocea lui Cozma reuseste sa răzbată prin zgomotul ce-l produce sangele ce-mi zvacneste cu putere pana si-n urechi,iar cu greu imi ridic ochii din telefon ca sa ma uit la el.
-Nu,raspund si pufneste.
-Nebunule! Eu știu ca astazi pentru tine e ultima zi de lucru,iar femeia ta te așteaptă deja acasă,dar vrei sa nu mai fii atat de aerian?
„Daca m-ar lasa a mea,chiar as fi cu picioarele pe pământ. Dar micuta se joaca rau de tot cu focul și o sa mi-o plătească...o s-o faca scump. Cu urlete si strigate de placere.”
-Zi-mi din nou,ii cer dupa ce-i trimit mesaj si blochez telefonul,apoi il pun pe masa si intind mana dupa paharul de cafea.
 
Stefan:

Curul tau obraznic o sa se miste mult si bine deasupra mea cand am sa ajung acasă si-o sa fie vai de pasarica ta cand am sa intru in ea.
 
Beau o gura de cafea in timp ce-mi tintesc ochii pe Cozma,dupa trag un fum din tigara si ii ofer toata atenția mea. Atenție ce sigur o sa-mi dispară daca telefonul o sa înceapă din nou sa-mi vibreze.
-Ziceam ca ma bate gândul sa plec din tara,ofteaza si ma incrunt putin.
-Unde sa pleci?
-In Germania,raspunde,dar după ton imi dau seama ca e doar pe jumătate incantat.
-Pai?intreb si mai trag un fum din tigara.
-Vreau sa îmi fac cu Iulia o casa. Ne bate gândul sa facem si-un copil în viitorul apropiat si nu avem cum sa-l facem dacă noi stam inca la ai ei,raspunde in vreme ce duce paharul de cafea la gura.
Il privesc in vreme ce mai trag un fum din tigara,apoi il eliberez zgomotos printre buze cand las si un oftat sa mi se desprinda de pe ele.
-Sa ma anunți macar cu o luna inainte,raspund si ranjeste dupa ce inghite gura de cafea.
-Nu ma opresti?vrea sa stie si clatin din cap. Livia m-ai ca nu a aruncat cu ceva dupa mine cand i-am spus ca exista posibilitatea sa plec.
-Spre deosebire de Livia,eu imi doresc sa-ti meargă bine. Iar dacă găsești un loc unde sa-ti fie mai ușor ca sa aduni bani,de ce sa ma pun în calea ta?raspund cu o intrebare.
-Pai...stii prea bine cat de mult imi place aici,dar nu e ușor sa pun ban pe ban ca sa fac ceva în cativa ani cu viata mea.
-Stiu...tocmai de aia nu te opresc. Esti bun in ceea ce faci,dar daca ai o șansă,profita de ea,il indemn si ma priveste cu recunostinta.
-Daca reusesc si totul o sa meargă bine,sa știi ca vin dupa tine,replica serios si rad usor in barba cand il aud.
-Am tot ce-mi trebuie aici,oltene,raspund si isi da teatral ochii peste cap.
-Stiu,dar mai știu si faptul ca muncești ca un nebun,nebunule care esti!face un joc de cuvinte si chicotesc. De multe ori nu-mi explic de unde atata energie in tine ca sa le faci pe toate. Eu unul as lua-o razna,dar daca poți sa faci o munca mai ușoară și pe bani mai mulți,de ce sa nu încerci și tu la randul tau?
-Fiindca n-as putea sa stau fără a mea,raspund purul adevăr.
„Nu cred ca inima mea ar suporta sa nu o stie langa mine. Si cu toate ca ar fi mult mai simplu sa plec în afara pentru ca banii de acolo nu se compara cu ăștia de aici,dorul de ea n-ar putea sa-l umple nici macar toti banii de pe pamant daca ar fi sa-i castig.”
-Asculta...nu trebuie sa o faci pentru o viata...pana la urma porțile de aici o sa-ti fie mereu deschise,spune si ies din gandurile mele. Oricând,la orice ora o sa te primească înapoi. Dar nu suna mai bine 1000 si ceva de euro,față de 500 si ceva?intreaba si ridic usor din umeri. Gandeste-te ca poti sa iti achiți apartamentul in cativa ani,continua si clatin usor din cap.
-Ce dracu vrei de fapt si de drept de la mine?il i-au la rost cand vad cu ce argumente solide a venit la mine,de parca si-a facut temele de acasa.
Surade.
-Daca tot am muncit impreuna din prima zi,ma gandesc sa o facem si in continuare,raspunde si imi dau ochii peste cap.
-O zici de parca am fi căsătoriți,replic cu ironie si se abține sa nu rada.
-Lasa ca mai vedem noi cum o sa fie pana la urma,raspunde pe un ton incarcat de promisiuni. Daca eu am sa o duc bine,am sa te ajut și pe tine.
-Dar nu ti-am cerut nici un ajutor,nebunule!exclam,iar el ma priveste dojenitor.
-Nu mi-ai cerut,dar consider ca meriți sa-ti fie mai bine,o tine una si bună pe a lui.
Pufnesc.
-Nu te enerva,dar sa știi ca o sa mai vorbim noi despre asta,spune cand imi aude sunetul ce mi se desprinde de pe buze in vreme ce telefonul imi vibrează pe masa si ma uit cu coada ochiului spre el,iar sangele il simt cum incepe sa-mi colcăie prin vene fiindca din nou am primit mesaj de la inimioara mea.
„Tine-te bine Stefane. Daca zapacita iar ti-a trimis o poza obscena ca sa-ti faca creierii praf,rezista si nu rupe acum usa de la fabrică doar ca sa ajungi mai repede la ea. Așteaptă pana cand se termina programul. Numai bine ai sa fii fiert si ai sa scoți tot dracii din tine cand ai sa pui mana pe ea.”
 
*****