GARSONIERA

Capitolul 21 - Adela

       Și totuși, de ce mă trezesc peste noapte în brațele sale? Încerc să-mi retrag piciorul pentru a mă răsuci  pe partea mea de pat. Simte și  strânge instinctiv brațul de pe spatele meu și mai rămân încă puțin aici,  să mă satur de mirosul și căldura corpului său, pentru că la ivirea zorilor le voi duce iar dorul. De câte ori mi-am imaginat că vom dormi împreună? Câte nopți am rămas singură, deși Daria era la serviciu în tura de noapte și nu înțelegeam de ce pleacă, când putea să rămână până la prima oră a dimineții? Odată cu mutarea în casa lui,  am aflat adevăratul motiv. Voia să pozeze în văduvul îndurerat, cât mai mult timp. Probabil îi convenea această postură, să trezească compasiunea cunoscuților pentru tragedia din viața lui. Apariția micuței a schimbat totul și când realitatea amenința să-i distrugă imaginea creată  a fost nevoit să facă o alegere. Inițial a ales să ne părăsească, iar acum, că ne-a adus în viața lui, nu sunt prea convinsă de justificarea pe care mi-a servit-o. Chiar se temea că-l voi discredita în fața colegilor? S-a răzgândit și a făcut cunoscută relația noastră, doar pe acest motiv, după spusele lui. Dar de ce acum, când renunțasem și eu la el sau la speranța că vom mai fi vreodată împreună?

        Când am impresia că m-am apropiat de adevăratul Marian, apare ceva nou și ajung mai derutată decât eram înainte. Așa am simțit și după ziua de ieri. L-am tot rugat să mă însoțească la piață și m-am gândit că mă va lua în seamă, fiind singurele vorbe pe care i le-am adresat, de la ultima noastră ceartă. M-am înșelat. A invocat un motiv nou de fiecare dată, ba că are treabă prin oraș, orie e obosit, orice numai să-l las în pace. Datorită soacrei sale, cunosc adevăratul motiv ce-l ține doar pentru el. Cum soției sale nu-i plăcea să se ocupe de lista de cumpărături pentru casă, s-a obișnuit să meargă singur.

        Așa că, n-am lăsat-o așa!  Ieri după amiază, cât și-a parcat mașina, am luat copilul de pe pat și am fixat-o în wrapul elastic, deja pregătit de ceva vreme. Am coborât repede, cu scopul de a da cu ochii de noi, imediat cum intra pe ușă. Îl așteptam de vreo jumătate de oră, dar n-am trădat nimic din planul meu, de a părea o simplă coincidență că ne-am întâlnit atunci, chiar înainte de plecare. Nici Claudia nu a remarcat intenția mea. 

       A salutat o dată, suficient de tare pentru a fi auzit și de femeia din living. Aceasta i-a răspuns de acolo, iar eu m-am prefăcut că nu am observat încruntătura dintre sprincene. Îmi căutam încălțămintea în pantofarul de la intrare. 

       – Ai văzut ce vreme e afară? a spus-o pe un ton ce se voia indiferent, dar  figura l-a trădat de cum și-a dat seama ce am de gând.

        – Am văzut!

        – Și ți-ai găsit tocmai acum să ieși la plimbare?

       Și-a agățat geaca în cui, dar a rămas încălțat cât m-a privit de sus cum mă chinuiam să îmi bag picioarele în ghetuțe, atentă să nu pun copilul într-o poziție nepotrivită.

       – Am nevoie de câteva produse. 

       – Neapărat azi? 

       – Da! 

       M-am dat un pas în spate pentru a-l privi în ochi, când am răspuns scurt. Am afișat și o figură serioasă, pe care nu prea te încumeți să o iei în derâdere. Pe interior nu eram atât de curajoasă cum țineam să arăt. Mă gândeam doar la ce voi face, în caz de nu va funcționa planul pe care mi-l propusesem. Decisă să-i arăt cât de serioasă eram, am încercat să trec pe lângă el. S-a postat  în fața mea și mi-a ordonat să-l aștept în mașină până se va schimba de haine. Am răsuflat ușurată, când prima parte fusese atinsă.  L-am însoțit la etaj, în camera goală unde lăsase căruciorul și am coborât împreună, după ce s-a îmbrăcat într-o pereche de jeans și un pulover cu guler perkins și fermoar. Trebuie să recunosc că e atractiv,  în orice ținută ar alege, casual sau sport.