You Are My Destiny

Cruel Break Up + Trailer

-Fiindca eram gelos! spune el apropiindu-se cativa centimetri, acum distanta dintre fetele noastre fiind de doar cativa milimetri.

Imediat isi da seama ca tocmai a recunoscut ca este gelos, iar eu chicotesc si il sarut in varful nasului.

-E tot ce doream sa stiu! am spus eu zambind malefic.

Jimin se imbufneaza si isi incruciseaza bratele la piept spunand ca am facut asta intentionat.

-Nu ai nicio dovada, Park Jimin!

Jimin s-a imbufnat si nu a mai vorbit cu mine. Din cand in cand mai pufnea pe nas si isi dadea ochii peste cap. Pff! Uneori ma intreb daca el chiar are 18 ani!

A continuat sa fie imbufnat si cand am coborat din autobuz. A ramas mai in spate, la o distanta de aproximativ doi metri fata de mine. Cand am ajuns in fata liceului eu mi-am continuat drumul, in timp ce Jimin a ramas acolo sa ii astepte pe baieti pentru ca BTS intra mereu impreuna.

Nu cred ca au trecut cinci minute de cand intrasem in clasa atunci cand fetele au inceput sa strige pe hol "BTS va iubim!".

Nimic iesit din comun! imi spun eu in gand privind din tocul usii adunatura de fete care ii inconjura pe baieti, dar cand am intrat inapoi in clasa si ma indreptam spre banca mea am auzit un tipat asurzitor.Asta e ceva nou.

Ies dinnou pe hol si incerc sa gasesc din privire persoana care tipase.

-Jimin Oppa, ai iu-iu-iubita? a intrebat o fata cu par blond indreptandu-si degetul aratator spre inelul de pe inelarul lui Jimin.

-Da! raspunde el mandru, facand-o pe fata sa tipe dinnou.

O alta fata aproape cazuse din picioare, dar a fost prinsa la timp de prietenele ei.

Toata lumea era socata, doar Jimin isi pastra zambetul pe buze in timp ce prietenii sai il bateau pe umar si il felicitau.

Jimin si baietii isi fac loc printre fete si incearca sa isi continue drumul, doar ca fata blonda nu se opreste aici si spune:

-Cine este acea fata? O cunoastem?

Jimin se opreste brusc si se intoarce pe calcaie.

-"Acea fata" nu este deloc ca voi! spune el nervos, lasandu-o pe blonda fara cuvinte, si isi continua drumul.

Intru repede in clasa inainte ca Jimin sa vada ca eram acolo, ma asez in banca, deschid o carte si incerc sa par ca o citesc.

-Ce faci? se aude vocea lui Jimin.

Imi ridic privirea din carte si realizez cat de surprins este el sa ma vada aici.

-Citesc, nu se vede? spun eu incercand sa par indiferenta.

-Adica vrei sa spui ca nu ai vazut ce s-a intamplat pe hol? intreaba el uimit.

-Nu. De ce? S-a intamplat ceva interesant? intreb eu zambind in sinea mea.

-Adica... eu am... Ah! De ce imi faci asta?

Se aseaza pe scaun sau mai bine spus se arunca pe el si devine iar un copil imbufnat. Rad in sinea mea. Stiam ca asa va reactiona. Cateodata e atat de previzibil!

-Hei! Morocanosule, pentru tine sunt mai speciala decat celelalte fete?

Jimin a tresarit cand m-a auzit. S-a uitat fix in ochii mei si m-a prins de mana.

-De ce? E greu de spus, dar...

Imi ridica mana si mi-o pune pe pieptul sau. Ii simteam bataile inimii, erau puternice si rapide.