Colecționarul de inimi - Finalizată(în curs de rescriere)

Colecționarul de inimi

Șaptesprezece.

Ultima victimă pe care o mai fac.

Răzbunarea mea se încheie astăzi.

Ultima crimă o voi comite în locul unde am făcut-o și pe prima. La gara abandonată.

Pentru că știu sigur că nu voi fi prins.

Ah, uite și vampirul cum vine! Are gluga pe cap și merge cu chipul în pământ.

Când ajunge în dreptul meu e surprins. Probabil nu se aștepta să mă vadă. De parcă oamenii ca mine nu au ce căuta în locuri ca astea.

̶ Scuze, ai văzut pe cineva cu hanorac negru pe aici? mă întreabă.

̶ Da, pe mine. Îi răspund.

̶ Pe altcineva?

̶ Îl cauți pe colegul meu, constat, M-a trimis pe mine azi.

̶ Sigur nu ești de la poliție sau ceva de genul.

̶ Sigur, frate! Lasă asta. Eu am ceva mai bun decât obișnuiai tu să cumperi. Vrei să încerci?

Vampirul se caută prin buzunare și scoate toți bani pe care îi are. Se uită la bani și apoi îmi spune.

̶ Nu am decât pentru câte grame...

̶ Prima încercare e gratis.

̶ Când aude cuvântul „gratis" fața lui se luminează.

̶ Atunci, vrea! Spune entuziasmat.

Știam că asta o să-mi răspundă, dar când scot seringa din buzunarul hanoracul, fața puștiului nu mai e atât de luminată.

̶ Dacă îți e frică de injecții, poți să o bei.

̶ Păi și are același efect? Întreabă curios.

̶ Același efect. Haide, spun și întind un flacon spre el.

Vampirul deschide și bea otrava din el.

Îl privesc cum moare. Cade în genunchi și își ridică privirea înspre mine. Ochii îi ies din orbite și realitatea îl plesnește peste față. Își dă seama că o să moară.

Când cade la pământ îmi scot instrumentele și îi extirp inima.

Nu o să îmi fie dor să simt inimi calde, inimi umane, în palme.

Nu o să îmi fie dor să procur droguri, apoi să îmi rog cel mai bun prieten să le vândă, până găsim victime.

Răzbunarea mea s-a încheiat.

Pot reveni la viața mea liniștită.

Pun inima în borcan și plec. Plec fără să privesc în urmă.

Gata cu crimele!