Ce mai e toamna fără frunze ruginindă,
Ce mai e pomul fără frunzele ce colindă
Ba prin vânt, ba pe pământ
Ori sus la Domnul, ori jos unde nu-i nimic sfânt.
Ce mai e dorul care te sfâșie de prin lăuntru
Dacă nu e atunci când ești un sihastru.
Ce mai e toamna fără frigul călduros
Care-l anunță pe cel aspru, colțuros,
Fără cuprul topit pe micile străduțe
Unde se văd urme de pași șovăiți, pe unde au rămas niște potecuțe.
Ce mai e un sărut furat sub un felinar
Dac-apoi uiți să-i spui acel rămas bun rutinar.
Ce mai e toamna fără mirosul umed,
De parcă norii se abțin să plângă, eu așa cred,
Căci tot anunță o vijelie când scâncește-ncet,
Când se văd fulgere și se-aud tunete, ca un bocet.
Ce mai e o ceartă-n care lăcrimează cu cerneală,
Dacă nu te ceartă, ba te ignoră cu iuțeală.
Ce mai e toamna fără apusul său devreme,
Fără straturi de culori în care joacă flame.
Ce mai e toamna fără un adăpost atunci când cad frunze,
Atunci când vântul se asprește, dar te păcălește când vezi văpăi pe buze.
Ce mai e acea pasiune nebună de a iubi,
Dacă ai uitat să o iubești liniștit, fără dubii.
STAI LEGGENDO
Cuvinte în ordine
Poesia"Cuvinte in ordine" este un volum de poezii ce surprinde diferite ipostaze ale sentimentelor. Debutul acestuia redă, precum și titlul scoate în evidență, o stare de amorțeală, apatie. Restul va trebui explorat pe cont propriu. :)
