Doar noi // Yoonmin 💜

capitolul 102

Yoongi pov.
Asta a fost cu siguranță cea mai grea decizie din viața mea..sentimentul este îngrozitor...aș vrea să fi fost un vis urât și să mă trezesc încurând... Chiar plâng...și nu mă pot opri,acum merg de nebun prin oraș fără o direcție anume...dar nu mă pot întoarce la cămin...
Merg în locul în care în scurt timp,urma să stau cu el...
Intru în casă și mă așez pe canapea,cu fruntea în ambele mâini și cel mai urât sentiment pe care l-am avut. Privesc podeaua și încerc să mă gândesc la altceva în speranța că o să doară mai puțin...dar nu,parcă devine mai rău.

Jimin pov.
Știu exact ce voi face...o să plec iar din cămin...cred că l-am făcut destul să sufere... Mă doare capul de 10 ori mai rău decât înainte...am distrus ceva ce era perfect... mă ridic de la masă,încercând să șterg lacrimile care nu încetau să curgă,simt cum începe să-mi tremure tot corpul și să mi se înmoaie picioarele. Când am ajuns, mi-am strâns lucrurile și am placat, mă așteptam ca el să nu fie aici...am plecat acasă la ai mei,care au fost foarte surprinși să mă vadă,și cu toate lucrurile după mine,dar am preferat să nu vorbesc cu ei,așa că m-am izolat în camera mea, fără a mai aranja nimic,am aruncat pe jos tot ce era pe pat și m-am întins,apoi am adormit.

Pe seară, Jimin iese din grupul în care era cu ceilalți,după care doarme la loc.