23 Mai 2023
Mintea străvezie devenise goală,
Fusese întocmită-n alb, iar acum e neagră.
Cuvintele se-afundă în mările de smoală,
Iar eu sorbesc tăcerea abisală.
Nu-i lege, nu-i nici țărm,
Aceste ape tulburi
Sunt marii prădători de gânduri...
Din lacrimi ploaia s-a făcut,
Din sânge nori și valuri,
Cararea-mi spre necunoscut
S-a-ndepărtat de idealuri.
Reflexii în ocean ca în oglindă,
Dar cine-am fost acum nu sunt,
Un actor ce stă după cortină,
Fără de tel și glas și script.
Nu-i pace, nu-i nici șarm,
Acesta-i voia sorții,
Care scăpase din colivia nopții...
Spre întuneric mă îndrept,
Și mă scufund mai mult în nebunie,
Căci gândul meu este nedrept:
O lume far' de pace și-armonie.
Un întuneric orbitor
Sau o tăcere care zbiară...
Minte de om muritor,
Când te vei trezi la viață?
CITEȘTI
Poemul Solitarului
Poetry"Singurătatea este golul care imploră a fi umplut." - Christy Ann Martine
