To Escape Conviction/Louis Tomlinson Fan Fiction (PAUZĂ)

Capitolul 02 - Nu am facut-o eu,dar eu trebuie să plătesc

Capitolul 02

"Nu am facut-o eu,dar eu  trebuie să plătesc"

Crimă?Chiar așa?Poate sa fiu acuzată de furt,sau ceva în genul astă,dar crimă?Eu care nu pot omorî  o muscă, să îmi omor singurul meu sprijin in viața.Și acum ce o să se întâmple cu mine? O  da,mi s-a aprins beculețul. O să  intru la închisoare,o sa putrezesc acolo fară ca nimeni sa știe că mai exist.

-Și ce o sa faceți cu mine? Îl întreb eu pe polițistul care ma ducea de brat în mașina de poliție

-Mâine,o sa ai un procesc.Judecătorul o sa decidă ce o să facem cu tine.

-Și acum unde merg?

-În noapte asta o să stai într-o celulă,la secția locală de poliție.

N-am mai spus nimic.Am oftat,și mi-am întros chipul spre geamul autoturismului.Nu mi-am dat seama,dar in câteva clipe,ușa mașinii se deschise și eu eram trasă afară.Mi s-au pus și cătușe pentru că sunt foarte "periculoasă".Am intrat în secție și am fost dusă într-o celulă murdară și mică.Printre gratiile celulei se zărea televizorul  polițistului de gardă.Cheița de la celulă era într-un colț apropiat mie,și am încercat să ma întind.Am întins mâna,și am prins cheia.În secunda doi,cheia era pe jos,făcându-l pe polițist sa se întoarcă cu privirea spre mine.A luat bata aceea neagră,specifică polițiștilor și a venit înspre mine.

-Domnișoara?spune el cu un zâmbet pervers

-N-nimic.

-Știți,eu aș putea să rezolv ușor problema dumneavoastră,dacă știti la ce mă refer.

-Domnule polițist,ce insinuați?

-Nu e greu sa te prinzi.

-Sa intrețin un raport sexual cu dumneavoastră?

-Eu le spun favoruri,dacă înțelegeți.Dumneata faci asta pentru mine,iar eu te scot de aici.

Nu am spus nimic,dar ușa celulei  s-a deschis,dragându-ma insistent cineva afară.Ma zbăteaam și încercam sa ies din strânsoarea polițistului,dar fara capăt.Să țip?Fără rost.camera izoltă fonic.Încerca sa pătrundă cu mâna sub tricoul meu,dar nu mă lăsam mai prejos și mă zbăteam din toate puterile.Din fericire pentru mine,ușa secției se deschise și pe ea intrară acel ofițer Thrift,împreuna cu un băiat înalt și bine făcut,cu părul blond-șaten și cu cearcănele cât casa bunicii.

-Ofițer  Hollin!Ce dracu faci acolo? Se resti spre cel care mă agresa ofițerul Thrift

-D-domnule,această domnișoara se dădea la mine.

-Domnule ofițer Thrift,va văd un om cu capul pe umeri,și sper sa înțelegeți.Acest  respectiv,care e prietenul dumnevoastră,a încercat sa ma agreseze sexual,în schimbul libertații mele.Nu i-am acceptat propunerea,dar dânsul a început să ma oblige sa fac acest lucru.

-Domnișoara Goodwin,nu știu ce să cred.

-Domnule polițist,nu am fost eu de vină.Acest tânăr m-a agrestat,am spus eu arătând  cu degetul spre polițistul de gardă.

-Lasați domnișoara în pace,domnilor.spune acel băiat.

-Oricum,domnișoara Goodwin,mâine trebuie să va prezentați la proces,deci mai bine duceți-vă și dormiți.Ofițer Hollin,o să îl las pe domnișorul Tomlinson aici,să i se ia o declarație.Eu trebuie sa plec.

-Sigur domnule.

Hollin m-a luat de braț și m-a împins spre celulă,dar dupa ce a ieșit ofițerul Thrift,a lăsat garda jos,uitându-se la mine din cap pâna în picioare,analizându-ma.

-Poți sta aici când dă declarație,poate te faci polțista cândva.

-Uh,poate că da.

-Și,îmi pare rău pentru ce am facut.M-am lasat dus de val si...

-Nu mai contează.

-Sunt și eu aici și nu am chef sa stau pâna dimineața.spune băiatul din spatele nostru.

Ne-am întors câtre creț și ne-am așezat la un birou mic si ponosit.Urmele de pix se observau pe el,iar de vârstă nu mai spun.Mi-am luat un scaun și m-am poziționat in partea dreapta a crețului,voiând să văd ce scrie.

-Te superi?Încerc sa scriu,îmi spune băiatul oarecum iritat

-Scuză-mă,dar încercam să descifrez literele alea.Sunt heroglife.

-Nu știu cum scrii tu,dar nu cred ca e așa frumos.

-Crezi tu?Apropo,eu sunt Emily,spun eu întnzându-i mâna.

-Louis,îmi spune acesta afișând un zâmbet ucigător.

Toată noaptea am stat cu cei doi,împărtașind amintiri și aflând lucruri noi despre cei doi.Afleasem despre ofițerul  Hollin că de curând soția sa îl înșelase și că încerca să treacă peste,înecându-și amarul în bautură și  muncă,aporape intrând în depresie.Despre Louis  am aflat că este într-o  trupă britanică-irlandeză,numită One Direction.Ajunsese aici pentru că la ultimul concert,i se furase cheia mașinii și erau câteva suspecte,mai precis fane nebune.Le povestisem și eu câte ceva despre mine,dar în mare.

A doua zi,m-am trezit în celula mea umedă și murdară stând pe una din saltele.Ochii mi s-a deschis instantaneu,parcă robitic iar picioarele au luat-o razna plimbandu-se singure prin cameră.Îmi era frică,foarte frică.Nu am facut-o eu,dar eu trebuie sa platesc.O voce pițigăiată mi-a întrerupt gândurile,anuntându-ma să ma prezint în sala de judecată 13.Am ieșit din celulă înconjurată de polițiști și am fost condusă de aceștia pana la ușa salii de judecată.

-Orice s-ar întâmpla acolo,spre sa îmi fiți alături,am spus eu gandindu-mă la parinții mei.

Heya.Scuzați-mă că am venit așa târziu cu acest capitol,dar nu am avut idei.Îmi pare sincer rău,dar spre ca va placut.Vă aștept cu un vot și un comentariu,desigur dacă credeți că merită.Pe data viitoare. 

~Mrs Styles