Uitat de lume..

Revedere.

Multi spun ca a-ti petrece vacanta de vara la casa bunicilor de la tara, este o plictiseala totala si o pierdere de timp.. Ei bine, va inselati amarnic!

Pentru Teddy Palmer, un baiat de 8 ani din Washington D.C , vacanta la bunici era cea mai buna idee si tot odata cea mai buna optiune de a scapa de nemernicii aia din cartierul sau. Mereu il necajeau, uneori nu il bagau in seama cand treceau pe langa el pe strada. Aici ma refer la toata lumea.. Era.. uitat de lume. Pur si simplu. Pana si parintii lui faceau la fel. Il ignorau complet.

Tatal sau era un betiv pe nume John Smith, de vreo 30 de ani, cu burta mai mare decat o cisterna de 1.000 de litrii. Nu ii pasa nici macar 0,1% de " fiul " sau.. Ii era tata vitreg, deoarece tatal sau adevarat a murit pe front. Era o matahala de om.

Mama sa, Carla Palmer, o muncitoare in 3 schimburi la o fabrica de haine. Incerca sa duca o viata cat mai decenta alaturi de Ted si de tatal sau, John.

Dar era un lucru imposibil de realizat.

In data de 20 Iunie, cand s-a desfasurat ceremonia de sfarsit de an scolar, toti parintii copiilor erau prezenti. Doar al lui Ted lipseau.. Dar Ted nu avea nici o grija in legatura cu asta. El era fericit deoarece venise Ziua ce Mare. Ziua in care el isi pregatea bagajele pentru a doua zi. Cand trebuia sa ia trenul catre casa bunicilor.

Seara, cand a terminat de impachetat bagajele, s-a spalat de doua ori pe dinti, pe fata si s-a bagat la culcare. Dar nu a putut sa adoarma deoarece era foarte entuziasmat de gandul ca maine v-a pleca in sfarsit timp de 3 luni de zile la bunici, unde se va simti in largul lui.

A doua zi, la 7 dimineata ceasul desteptator isi facu simtita prezenta. Lui Ted nu i-a luat mai mult de 20 de minute ca sa se spele pe dinti de 2 ori, pe fata, sa se imbrace , sa manance niste cereale cu lapte si in special, sa-si ia ramas bun de la ai sai. Acesta se urca pe bicicleta si porni catre gara, unde il astepta trenul catre bunici.

Acesta ajunse la gara, isi cumpara biletul si se indrepta catre peron. Acolo avea sa astepte trenul nu mai mult de 10 minute.

In sfarsit venise si trenul cel lenes, care ar fi dat orice sa stea putin la umbra deoarece era o zi extrem de calduroasa, in jur de 30-32 de grade Celsius.

Acesta urca bicicleta prima data, apoi el. Se uita pe bilet si cauta cu privirea pe el numarul scaunului unde trebuia sa se aseze. Perfect ! Scaunul cu numarul 44. Se plimba putin prin tren, si gasi un rand de scaune " 41, 42, 43, .. , 45. "

Ciudat.. Numarul 44 lipsea de pe un scaun.. In gandul lui isi spusese " Asta trebuie sa fie ! ". Si se aseza pe el. Isi rezema bicicleta de scaunul cu numarul 43.

Dupa o lunga calatorie cu trenul, mai avea inca vreo 2 km. Vreo 5 minute de mers. Acesta se plictisi sa stea in scaun, si se indrepta spre geam. Acolo deschise geamul, si isi scoase capul ca sa isi faca putin vant si sa admire privelistea. In mai putin de 5 secunde, zarii un soi de pasare.. Aripi lungi, corp destul de mare, ce atingea viteze mari. Pentru cateva secunde acesta se holba exact in ochii pasarii. Dupa care pasarea isi lua talpasita.

Trenul oprii lenes.. " Capat de linie ! " striga conductorul. Teddy se dadu repede jos din tren, isi lua si bicicleta si se indreptase exact catre casa bunicilor. Stia drumul ca-n palma.

Bunicii il asteptau in poarta, foarte bucurosi, cu lacrimi in ochi. ( lacrimi de bucurie ).

In sfarsit, dupa 9 luni, se revad.