Jungkook: Nu glumesc. Iti jur ca spun adevărul.
Tae: De ce te-aș crede? De ce crezi ca femeia aia, la care spui ca sunteți, e mama noastră? Ce naiba ai fumat?
Jungkook: Taehyung, știu ca e greu de crezut, dar chiar e mama noastră.
Tae: Ce naiba Jungkook?! Am fost împreună la mormântul ei de câte ori. Și tu vii și-mi spui acum ca e vie? De unde știi ca nu te minte? Poate vrea bani.
Jungkook: La naiba Tae, ia-ți bilet de avion și vino în Busan.
Tae: Nici gând. Nu vin pana acolo doar ca să vad o profitoare.
Și cu asta îmi închide. Nu știam cum o sa reacționeze. Dar cred ca trebuia sa ma aștept la orice. Ma gândesc câteva clipe cum as putea să-l conving, apoi o caut pe mama pentru a-mi face o poza cu ea și i-o trimit lui Taehyung.
Nu durează mult ca o vede.
Vad ca începe sa scrie și aștept.
"De ce ar trebui sa am încredere în ea?"
"Pentru ca e mama noastră, Tae. Nici eu nu eram sigur când am văzut-o, dar când i-am auzit vocea nu am mai avut niciun dubiu. Te rog, vino în Busan. Nu știi cât îsi dorește mama sa te vadă."
După câteva ore primesc răspunsul lui.
"Maine la 3 am avion. Sper totuși sa merite.."
"Iti promit ca n-o sa regreți."
Îmi lasă mesajul în seen iar eu închid telefonul și-l pun în buzunar. Toată ziua am stat cu mama și am povestit. Iar Sara..ei bine a stat mai mult în camera în care am dormit. Am mers s-o mai verific din când în când, de frica sa nu facă iar vreo prostie.
Doar ca, evident, nu știe ca am mers sa vad ce face.
Acum, fiind seara, mama e în bucătărie pregătind cina, Sara în dormitor, iar eu stau întins pe canapea uitându-ma la tv.
Mama: Kook! Vino puțin, te rog!
Ma striga mama din bucătărie. Nici nu va imaginat cât de dor mi-a fost să-mi spună asa.
Ajuns în bucarie o vad învârtind într-o cratiță iar cu cealaltă mana ținea o laveta cu care ștergea blatul de bucătărie.
Jungkook: Da, mama?
Mama: Mâncarea o sa fie gata în 10 minute, te duci te rog s-o chemi și pe Sara?
Jungkook: Sigur.
Mama: Apropo, spune făcându-mă sa ma întorc, v-ați certat?
Jungkook: Ce te face sa crezi asta?
Mama: Nu ați vorbit aproape de loc toată ziua. Ce s-a întâmplat?
Nu vreau sa o fac pe Sara sa se simtă iar prost deschizând subiectul ăsta, asa că-l ocolesc pe cât posibil.
Jungkook: Păi..am Avut dimineața o discuție mai ciudata...
În timp ce vorbeam priveam în alta parte ca să nu-și dea seama ca nu spun tot adevărul, dar când ii întâlnesc ochii, îmi reamintesc ca pot avea cea mai mare încredere în ea.
Oftez apoi încep sa ma joc cu degetele.
Jungkook: Nu prea are încredere în mine..
Mama: Cum adica?
Jungkook: Ma refer la faptul ca, deși sunt iubitul ei de aproape un an de zile, ii e în continuare jenă sa o vad doar în lenjerie sau, mai rău, dezbrăcată..
Mama sta puțin pe gânduri apoi îmi răspunde și încerca să-mi dea sfaturi.
Mama: Dragule, Sara a trecut prin multe încă de mica. A fost abuzata de nenorocitul acela de Cheng ani la rand, a fost pe cale sa fie violata, a fost răpită și sechestrata. Pe lângă asta, la școală își lua bulliyng. E normal sa nu mai aibe aceeași încredere în oameni. E normal sa-i fie frica sa n-o vezi asa cum spui tu, pentru ca în trecut, toată lumea râdea de ea și mi-ai povestit ca într-o perioada nici nu manca cum trebuia, semn ca, din nou, nu avea încredere în ea. Dar nu e vina ta, scumpule. Sa nu crezi ca nu are încredere în tine sau ca nu te iubește. Pentru ca Sara te iubește enorm de mult. Dar are nevoie de timp. Are nevoie sa se descopere. Să-și accepte fricile și sa le învingă.
Îmi spune mama pe un ton blând.
Jungkook: Știu mama. Dar ma deranjează sa vad ca ii e frica să-i vad corpul. Niciodată, cel puțin de când am devenit prieteni și apoi iubiți, nu am mințit-o spunându-i ca nu e frumoasa, sau ca e grasa sau mai știu eu ce. Ba din contra, mereu am încurajat-o. Și pe moment funcționa, dar apoi continua sa se ferească de mine.
Mama: Da, jungkook, pentru ca ii e frica sa fie judecata. Ii e frica ca, poate n-o s-o mai iubești dacă o vezi asa.
Jungkook: Cum sa n-o mai iubesc? E ultimul lucru la care m-aș gândi.
Mama: Știu dragule. Dar încearcă să-i spui și ei asta.
Jungkook: I-am spus de o grămadă de ori dar nu ma crede. Poate problema e la mine.. Poate dacă am lua o pauza...
Ma opresc pentru ca nici nu vreau sa aud de asa ceva. Nu-mi pot imagina cum ar fi daca as fi terminat propoziția. Ma cutremur când ma gândesc sa fiu departe de Sara.
Mama oftează, probabil pentru ca nu mai știe ce să-mi spună. După câteva momente de liniște, ma privește în ochi.
Mama: O să-și revină scumpule. Nu cred ca nevoie sa luați o pauza. Uite, poate după ce-o sa faceți pasul următor o sa se acomodeze cu lucrul asta.
Îmi e pe limba sa-i spun ca am făcut-o deja, dar ma abțin pentru ca și asa i-am dat mai multe detalii decât și-ar fi dorit Sara.
Totuși ma mir ca mama nu știe ca am făcut dragoste cu Sara. În fond dimineața ne-a găsit dezbrăcați iar Sara era mai roșie la fața decât un rac.
Când îmi aduc aminte de ea zâmbesc.
Mama: Uite, asa vreau sa te vad mereu. Spune prinzadu-ma de obraji, exact ca o bunicuță. Haide, du-te și cheam-o pe Sara.
Dau aprobator din cap și plec din bucătărie. Urc scările încă cu gândul la conversația pe care am avut-o cu mama, și apoi intru în dormitor.
Sara era în pat, ghemuita cu genunchii la piept și plângând.
42. Poate Dacă Am Lua O Pauza...
Începe de la început
