Nu pot sa cred ca au trecut doua saptamani de la moartea tatalui meu .
Mici lacrimi curgeau in jos pe obraji mei in timp ce tineam telefonul in mana . De-o data acesta a vibrat , astfel anuntandu-ma ca am primit un mesaj pe WeChat .
.
.
.Blue_eyes
"Te rog nu mai plange , ochii unui inger nu trebuie sa planga."Ashley17
"Nu sunt un inger."Blue_eyes
"Ba da esti , doar ca unul fara aripi ."Ashley17
"De ce crezi ca sunt un inger fara aripi ?"Blue_eyes
"Pentru ca o persoana ranita e ca un inger fara aripi , iar tu esti o persoana ranita deci un ingeras fata aripi ."Ashley17
"Si ce ar trebui sa fac ca sa imi primesc aripile inapoi ?"Blue_eyes
"Sa cauti persoana care te face fericita ."Ashley17
"Toata lumea ma evita , toti cred ca sunt depresiva ."Blue_eyes
"Eu nu te evit , te iubesc . As putea sa fiu eu persoana care iti da aripi ."Ashley17 is offline .
______________________
V-am zis ca o sa ma revansez asa ca uitati si acest capitol .
Sper sa va placa ♡
Oh si lasati mai multe pareri , asta ma stimuleaza sa pun next mai des .
YOU ARE READING
WeCHAT -> Louis Tomlinson
FanfictionBlue_eyes "Chiar imi pare rau pentru tatal tau , dar te rog nu te mai rani." Ashley17 "Doar lasa-ma in pace si du-te dracului !"