Singura in lume

Serviciul...

Cum am spus, am acceptat, pentru banii i s-au părut foarte multi si chiar ma gandeam ce voi face mai departe, cand mi se vor termina cei 4000 de dolari.
- Dacă vrei, poti începe chiar de azi! a spus Clara. Aaa si imi poti spune Clara, fara sa imi spui doamna sau domnişoară si fara sa-mi dai,, Buna ziua!" sau ,,Sarut mana!". Spune-mi simplu: ,,Buna." sau ,,Salut".
Mi-a ,,înmânat" acel sort care il poarta menajerele si mi-a dat o gentuta draguta, cu un fermoar, care, dupa ce il desfaci, vezi înăuntru niste solutii si cârpe pentru curăţat. Aceasta gentuta o iei cu tine când faci curat si ti-o pui la brau , pentru a nu te intoarce dupa fiecare chestie cand ai nevoie de ea.
Mda... stiu. Daca tot menajera era langa mine, am întrebat-o unde ma aflu, pentru ca, da... inca nu aflasem.
- Ne aflam in Lake.
Mintea mea era ceva de genul: ,, Make, Blake sau Rake?!?!? Ce-zis asta!?!?!?!".
- Ok, (m-am prefaut ca am inteles) dar, ca sa nu crezi ca sunt un copil al străzii, iti voi spune povestea mea.
După o ora de povesti, Clara a spus:
- Wow! Esti extrem de curajoasa! Mă mir cum nu ai intrat într-o depresie sau nu ai vreo boala, doamne fereste!
- Si eu inca ma mir, dar sunt sigura ca voi supravieţui!
*Din perspectiva Clarei*
,, Ce fata! Nu stiu cum parintii ei nu o cred si o cearta toate ziua! Daca eu as avea asa o fata, of ... Ce părinţi denaturati au unii copii! Ea a trecut sa ii suporte, dar si cand a izbucnit!"
*Fara nicio perspectiva :))*
- Mda... dar acum, hai la treaba!