ᚕᚐᚁ𝘙𝘰𝘴𝘦𝘴 𝘐𝘯 𝘞𝘩𝘪𝘤𝘩 𝘐 𝘍𝘪𝘯𝘥 𝘜ᚁᚐᚋ

ᢵ𝓡𝓸𝓼𝓮𝓼 𝓘𝓷 𝓦𝓱𝓲𝓬𝓱 𝓘 𝓕𝓲𝓷𝓭 𝓨𝓸𝓾 ᢴ

Într-o zi frumoasa de vară, o puteai zări pe Riko cum își pregătea mica florărie pentru deschiderea oficiala. Era nerăbdătoare, florăria însemnă foarte mult pentru ea, deoarece iubea florile și văzând cum alți oamenii sunt încântați de flori ca și ea o făcea pur și simplu fericită.
Aranjase plantele la locul lor și așteptase clienți cu zâmbetul pe buze.
Trecuse ceva timp, iar nimeni nu îi vizită mica florărie. Se îngrijoră, poate nu era prea frumos aranjat locul. Se uită împrejur și nu i se părea urât, chiar adora stilul in care a aranjat florăria.
A stat cât a stat, ca mai apoi sa se îndrepte spre ușă pentru a întoarce semnul in"închis". Dar când să facă asta, cineva intră pe ușă.
_______
(?): Bună ziua, stimată doamnă!
Riko:Bună ziua și dumneavoastră!
(?):Mă scuzați dacă vă deranjez, cred ca vroiați să închideți.
Riko:Nu trebuie să vă scuzați, mă bucur să țin locul deschis.
(?):Mă bucur să aud asta.
Riko:*zâmbet*Oricum, cu ce vă pot ajuta?
(?):Oh, păi aș dori niște trandafiri.
Riko:Desigur! De ce culoare?
(?):hmm, roză..dacă sunt de aceasta culoare, nu prea mă pricep la flori.
Riko:E in regulă nu va faceți griji, nici eu nu știam prea multe înainte, am învățat cu timpul. Apropo câte doriți?
(?): Zece!
Riko:Bine, vreți să vi le pun într-un buchet?
(?): Aș vrea daca se poate.
_______

Riko îi dase cei zece trandafiri.
_______

Riko:Și gata! Poftim, poți să-i ei din partea casei.
(?):Nu, nu pot face asta. Spune-ți mi cât costă vă rog.
Riko:Chiar nu este nevoie.
(?):Doar spune-ți mi cât să plătesc. Dumneavoastră ați vrut să închideți florăria când am venit eu, dar n-ați făcut-o, poate vroiați să plecați acasă să vă odihniți dar din cauza mea n-ați mai plecat. Mă simt nespus de prost din cauza asta, vă rog măcar să mă lăsați să plătesc trandafiri acestea.
Riko:Tu ești primul meu client, și îți mulțumesc. Du-te acasă cu trandafiri și cumpărăi și soției ceva frumos cu bani pe care vrei să-mi da-i mi-e, o să se bucure.
(?):Nu știu ce să spun, vă mulțumesc din suflet.
Riko:Eu vă mulțumesc!
(?):La revedere, și mulțumesc din nou!
Riko: Nu aveți pentru ce, o zi frumoasa vă doresc!
________

Cu asta primul client al Riko-ei a plecat.
In acea zi nimeni nu mai trecuse pragul pe la Riko. Dar aceasta era fericită pentru că a avut un client in cele din urmă.
Următoarea zi domnul sa reîntors la florărie.
________

(?):Bună ziua!
Riko: Bună ziua! Îmi pare bine să vă revăd!
(?): Și mie.
Riko: Cu ce te pot servi azi?
(?): Poți să-mi spui Miyu. Și vreau tot zece trandafiri rozi.
Riko:Îmi pare bine de cunoștință, Miyu. Eu sunt Riko. Și te servesc acum.
Miyu:Ai un nume asemănător cu al soției mele, Yoko.
Riko: Într-adevăr, sunt doua nume similare.
Riko:Poftim, Miyu. Sper să-i placă!
Miyu: Și eu sper.
________

Miyu îi înmânase niște banii, de data asta Riko îi luase.
________

Riko: Mulțumesc frumos!
Miyu:Eu îți mulțumesc. Sper sa ai o zi frumoasă!
Riko: Și tu la fel!
________

După cum v-am spus, Riko îi luase banii, ascunzândui in buchetul de flori.

________

Ani treceau și ce-i doi se împrieteniseră. Când cei doi se întâlniseră prima dată, Miyu avea 22 de ani, iar acum avea vârsta de 24, acesta era căsătorit și își iubea soția. Riko find de 20 pe vremea primei lor întâlniri, acum avea 22. Cei doi se înțelegeau foarte bine, iar din cauza asta erau deschiși unul cu celălalt.
________

Riko: Miyu, te-ai reîntors. Mă bucur. Vrei să-ți împachetez zece trandafiri?
Miyu: Da, dacă se poate.
Riko: De sigur. Și ce mai face soția ta?
Miyu: Nu mi se pare că este în regulă, totuși ea continuă să-mi spună că este bine. Doctorii spun că nu mai are mult de trăit. Cel puțin asta mi-au spus mie. Așa că vreau să o fac fericită în ultimele ei zile.
Riko: Miyu, îmi pare rău. Sper să nu se adeverească ce-a ce au spus.
Miyu: Și eu sper de asemenea.
Riko: Poftim trandafiri, nu ți-am pus doar rozi de data asta, ci roși, rozi, galbeni și portocali. Sper să-i placă.
Miyu: Cred că o să-i placă, nu-ți face griji.
Riko: Și Miyu, nu trebuie să-mi plătești. Sunt din partea casei.
Miyu:Riko, pot plăti.
Riko: Eu nu-mi doresc să-mi plătești.
Miyu: Îți mulțumesc, Riko.
Riko: Este placerea mea. Să ai o zi frumoasă!
Miyu:Zi frumoasă!
Riko:Paa!
________

Zilele treceau, iar Riko nu mai știa nimic de Miyu. Era îngrijorată, așa că sa dus să-l caute.
________

Riko: Mă scuzați, l-ați văzut pe Miyu?
(1): Nu, nu l-am văzut cred că de...trei zile.
(2):La fel și eu. Cert e că l-am văzut cu Yoko acum trei zile și păreau fericiți dar și triști în același timp.
Riko: Mulțumesc frumos!
(2): Nu aveți pentru ce.
________

Riko întrebase pe orișice de pe strada despre Miyu. Acestea spunând același lucru" L-am văzut acum trei zile" " Era cu Yoko acum trei zile".
Într-un final, când stătea pe banca de langa florărie, o bătrânică se așezară langa ea.
________

(?): De ce ești așa posomorâtă fata bunici?
Riko: Of bunicuță, l-am căutat peste tot pe Miyu, prietenul meu. Dar nimeni nu la mai zărit de trei zile. Of ce mă fac, poate a pățit ceva, nu pot sa stau cu mâinile în sân. Știu doar că era cu Yoko in ziua in care a fost văzut ultima dată. Cine știe poate au pățit ceva. In urma cu cinci zile, Miyu mi-a spus că Yoko nu mai are mult de trăit, și poate a vrut să petreacă timpul împreună, in ultimele ei clipe de viață...of bunicuță, nu știu ce să mai cred. Încerc să trag o concluzie pentru a nu mă gândi la rău dar nu pot.
(?):Riko, nu te mai îngrijora. Miyu este bine, la fel și Yoko.
Riko:Serios? Nu știți cât mă bucur să aflu asta! Unde sunt? Acasă? Știam eu, au vrut să petreacă timp împreună.
(?):Riko, nu știu cum ar trebui să-ți spun asta, dar cei doi sunt morți.
Riko: Poftim? Ce sa întâmplat?
(?): Păi în urmă cu două zile, Yoko a încetinit din viață, din cauza cancerului pe care îi avea. Iar Miyu iubindo atât de tare, și-a luat viața pentru a putea fi cu ea.
_________

Riko auzind asta, a început să tânguiască. Bunicuța a consolato, îmbrățișândo.
_________

Riko: Dar dumneavoastră de unde știți?
(?): Eu sunt mama lui Miyu. Știu că nu mă ști, nu sunt din prejurimi. Numele meu este Mizo, dar poți să-mi spui cum vrei tu, copila mea. Te rog sa te calmezi, bine? A fost decizia lui de a pleca de lângă noi.
_________

Riko nu spunea nimic, doar stătea în brațele bunici.
_________

Mizo:Nu trebuie să spui nimic, descărcate. Bunica e aici.
_________

Timpul trecea, iar Riko deveniseră apropiată de Mizu.
Acum Riko avea 25 de ani și locuia cu o fetiță pe care a adoptato pentru a nu se simți singură. Florăria ei a continuat să fie deschisă. Iar trandafiri nu mai erau de găsit în stoc. Riko spuse că trandafiri ii aduc aminte de Miyu așa că ia scos de pe stoc. Dar asta nu înseamnă că ura trandafiri.

--------------𝕊𝕗â𝕣ș𝕚𝕥---------------