Colecție de poezii volumul 1

Pradator

Te iei de mine și de dinții mei cei strâmbi
Da n-ai face nimic ca tăcerea să o rupi
În timp ce eman căldură
În lumea asta clar dură
Încă mai poftesc să zâmbesc de atâtea ori
Când prin iris privesc, mii de orori
Și tot ce omori
Când mă înconjori
Că emani atâta întuneric de parca ți-ar fi o mantră
Și aduci cu tine și nelinistea ce o poartă
Afundat în tăcere și lăsând orice speranța moartă
Am merge pe același drum dar tot odată
Sunt miile de diferențe care se arată
De la felul în care te încarci prin suferință
De parca ai fi trăit o viata fără putință
Încât sa zici măcar că ești un produs al mediului
Dar ești doar un prădător în mediul lui