Cinci ani si prima bicicleta. Un copil tampit si o bunica bolnava de nervi se zdruncinau prin parc in cautate de anxietati.
Cinci minute mai tarziu apare "milogul".
-Pot sa ma joc si eu cu tine?!
Zambea tamp si alerga muste cu privirea. Lumea il credea prietenos, eu stiam ca e cretin.
Un cretin insistent.
- Pot sa ma joc si eu cu tine?!
Fascinant. Nu raspund nimic si-mi trag bunica de mana sa plecam.
-De ce nu te joci cu el Matei, asa te-am crescut?
Si bunica intelegea ca e cretin dar incerca sa ma invete jocul societetii in care te prefaci interesat de toate persoanele care se prefac interesate de tine in scopul de a-ti umple timpul.
-Bine mama, imi pare rau.
- Salut, eu sunt Matei. Cum te cheama? Intreb vizibil interesat exact deloc.
-Pot sa ma joc si eu cu tine?!
Aici am avut prima migrena. Tot in momentul asta am inteles cat de bine este sa stai singur.
-Da, ce vrei sa ne jucam?
-Pot sa merg si eu cu bicicleta ta?
Nu apuc sa raspund, umbrit de maretia soimului salvator care se ridica maiestuos deasupra noastra.
-Tatal lui Matei nu-l lasa sa dea bicicleta! Hai du-te la mama ta copilu'!
-Matei, nu ti-a zis mama sa nu dai bicicleta la nimeni?!
Am uitat sa mentionez ca uram cu patima bicicleta aia, lectiile de inot, de karate, de ski si in general orice activitate unde existau copii zambareti si parinti mandri.
Daca mai multi oameni fac zambind aceeasi activitate fara un premiu la orizont, se cheama spalarea creierului. Dupa ce se termina programul, rotitele se opresc si te duci la psiholog.
Dovada ca la 35 ani arat mai bine ca 90% din oamenii de pe strada si n-am facut nimic din ce faceau ei. Posibil sa incep acum cu psihologul dar voi face ce am facut mereu si ma voi interna direct la balamuc.
Un lup singuratic aruncat din cand in cand sa socializeze cu oile.
-Doamna, pot sa ma joc si eu cu el?!
-Da' ce ma, tu n-ai jucarii? Mars la maicata!
-Hai Matei sa plecam!
Ma smuceste de mana si scuipa plina de dispret pe petalele ofilite ale unei flori ce abia astepta sa moara in fata acestui circ dramatic.
Practic, bicicleta reprezenta simbolul bagajului inutil pe care il caram zilnic, in sila, doar ca sa ne integram intr-o societate de care nu avem chef, pentru ca "asa trebuie", iar pe drumul minat catre integrare sa pasim din cand in cand pe reguli nescrise asa cum a facut-o bietul "milog" in tentativa lui esuata de socializare.
-Matei! Mama ti-a luat bicicleta aia nenorocita sa te joci si tu frumos! De ce esti tu prostut, baiatul lui mama? Nu vezi ca lumea e rea?!
- Da mama.
-Hai sictir veneticule!
O femeie simpla cu probleme complexe si zero solutii. Pe vremea aia nu existau psihologi, doar alcool si religie prost inteleasa la nivel de respecta-ti apropele si intoarce obrazu daca ti-e frica de el. In caz contrar scuipa-l ca e satana.
Am inteles de mic copil ca majoritatea oamenilor actioneaza in viata impulsiv, dominati de reflexe primitive si un subcontient bombardat de reguli ce se contrazic.
Ma mai arunc insa ocazional in valurile vietii cotidiene pentru antrenament si amuzament.
