Maestra focului rece

Capitolul 5.

— Sunt bine, Charly, rostește cu un oftat adânc. Doar că m-am pierdut preț de o clipă într-o amintire de demult. A trecut atât de mult timp de când nu am mai fost aici. La ultima întrunire din acest gen, Seba era printre noi...

         Glasul îi tremura. Lumina slabă ce încerca să facă lumină în holul sumbru se reflectă în lacrimile pe care încearcă din greu să le rețină. Melancolia ce-i apăra inima îi împinge mai profund lama vinovăției pe suflet. Ar dori să poată vorbi cu cei din lumea de dincolo doar cât să afle motivul pentru care destinul îi luase centru universului. Privirea bătrânului majordom se încovoaie cu jale făcând ca ridurile din jurul ochilor să completeze neputința pe care o simțea pentru micuța sa stăpână. Mâinile sale le apucă pe cele ale lui Kate, care tremurau inconștient pe fond nervos.

— Este înregulă să-ți lipsească mult, pentru că a fost eroul tău. Ai fugit de locul ăsta pentru că este doar un Iad care te-a forțat să iei loc pe tronul pătat cu sângele lui. Acest cavou nu trebuie să-ți fie casă, dar cel puțin ar trebui să te ierți...

        Vocea blând îi mângâia sufletul, dar nu suficient de mult pentru a se opri acum când în sfârșit vedea capătul tunelului. Thomas rămâne pasiv privind drăgăstos acea latură vulnerabilă dintre Maestra sa și bărbat. Tremuratul subtil al palelor lui Kate se oprește brusc. Savurează preț de o clipă în plus alinarea sa blândă înainte să se retragă.

— Charly, de ai putea ști cât de goală pare lumea fără el... M-am înecat în muncă. Am căutat neîncetat indicii care să-mi dovedească că nu am avut vedeni și că accidentul fusese doar o crimă. Mă simt ca o străină într-o lume goală, pretutindeni...

— Ultima Malower în viața, e în sângele tău să vânezi...

— Așa este, dar a trecut aproape un deceniu de când m-am pierdut pe mine, o dată cu inocența care mi-a fost furată de acel tablou macabru, rostește cu glas sfâșiat.

— Îmi pare rău, milady, pentru că v-am distrus buna dispoziție! rostește învins Charly în timp ce execută o reverență adâncă.

— Nu este vina ta. Locul ăsta este presărat cu o rezonanță emoțională demnă de catacombele unei mănăstiri.

           Suferința din sufletul ei este atât de vie încât pare că se întâmplase ieri. Portretele foștilor Maeștri ce împodobesc culoarul, ancorează sufletele lor de Societate pentru a oferi îndrumare istoricilor și bibliotecarului. Atenția fantomelor este atrasă de tristețea ce pulsează în aura lui Kate. Thomas îi mângâie încet degetele încercând să-i amintească motivul pentru care se află aici. Atingerea delicată o face să zâmbească fals pentru a-și recăpăta masca de care nevoie pentru a înfrunta lumea pe care o ocolise atâta timp.

           Pașii lui Charly se pun în mișcare cu un oftat de melancolie. Sub îndrumarea oferită înaintează cu ușurință în labirintul de coridoare, ce sunt împodobite de o lumina aproape obscură, ce învăluie întreaga clădirea cu un modiu mut. Sunetul provocat de încălțămintea cu toc înalt al lui Kate răsună sonor pe marmura veche, ce pare să se preumblă în toată Casa Ocultă. Liniștea dintre interlocutor doar adâncește mai mult încărcarea sumbră a discuției anterioare. Spatele bătrânului se îndreaptă și se oprește în fața unor uși de lemn masiv împodobite cu trandafiri sculptați, ca niște flori spirituale pentru sufletele ce încă mișună obosite între ale sale cotloane.

— Am ajuns la sala în care se desfășoară balul din acest an, milady, milord! Sper să vă distrați la reuniune. Katerina, e timpul să te ierți! îi șoptește încet în timp ce face o reverență adâncă.

— O voi face după ce am să aflu adevărul. Mulțumim, Charly! răspunsul este rece, dar semnificația adâncă.

           Majordomul aprobă cu un zâmbet de compătimire. Îi urmărește cum se prierd în mulțimea de oameni cu o figură paternă, apoi pleacă cu tragere de inimă înapoi la îndatoririle sale. Evenimentul avea loc într-o sală imensă. Trei candelabre imense din cristal luminau enormitatea încăperi spulberând orice umbră. Atmosfera este întreținută de o mică orchestră care cânta încet pentru ca restul invitaților aflați pe marginea ringului de dans, care este încărcat de cupluri care se delectau de propria prezență, să se poată distra întreținând discuții animate. Cu toate să se aflau destule persoane care din motive știute doar de ei nu înaintau spre nici una dintre ofertele prezentate mai sus. Surâsuri vesele se auzeau subtil pe sub notele muzicale. Pare să aibe un succes absolut răsunător comparativ cu cea precedentă... Thomas studiază îndeaproape vastitatea cel înconjoară cu o plictiseală falsă, pentru a nu-i crea prejudici irovocale patroanei sale. Curiozitatea de care dă dovadă este un semn sigur al setei de cunoaștere, care este imposibil de satisfăcut. Privirea lui Kate se rostogolește prin încăpere în căutarea lui Eles, îi ia ceva timp să o poată repera prin puhoiul de oameni, dar reușește. Se afla la una din ieșirile ce dădeau spre terasa dinspre grădina Casei Oculte în compania unui bărbat necunoscut. Se minunează de acest fenomen, nu din cauză posibilități unui flirt și din cauza energiei sinistre ce o emană individul. Părea să aibă undeva peste treizeci de ani. Înalt, lat în umeri, brunet și îmbrăcat în haine de gentilom de ultimă oră. La prima vedere pare a fi fără cusur. Trebuia să se apropie pentru a se asigura de faptul că tovarășa sa nu va transforma acest eveniment într-o investigație.