Maestra focului rece (PAUZA)

Capitolul 2.

          Culoarea îi piere din obraji. Ochii îi sunt bulbucați de spaimă, făcându-l să pară un broscoi. Respirația îi piere în plămâni, iar trupul inert rămâne aninat de ușă ca o marionetă rămasă fără păpușar. În bezna întunericului trăsăturile lui Kate par să se înăsprească. Sunetele din strada principală nu mai intre în urechile ei. Privește perplex cadavrul ce-i se înfățișează de dinainte cu înjurături pe vârful limbi, dar cu un calm bizar îl lasă să cadă pe treapta de sub ușă deșirându-se. Se apleacă să-i cerceteze trupul inert, dar instinctul de vânător i se activează în semn de atenționare.

          Instinctul urlă, dar nu se lasă dominat de el și continuă să cerceteze mortul cu sânge rece. La o primă vedere părea că făcuse infarct, ceea ce-i dădea suspiciuni, pentru că nu arătase nici un semn care premediteaza urmarea unuia. Scoate un oftat adânc și lasă la suprafață vânătorul din ea. Mirosul subtil de sânge îi invadează nările. Își îndreaptă privirea brusc spre gâtul lui. Se apropie mai mult de acesta, în ciuda mirosul ce devine tot mai insuportabil. În vena lui frontală se află un ac, atât de fin încât nici nu i-ai observa prezența. Un firișor de culoare albastră se prelinge subtil de sub înțepătură. Se apropie pentru a verifica mirosul lichidului. Mireasma de migdale o lovește perplex făcând-o să înjure.

           Se îndepărtează rapid de cadavru. Damful de urină proaspătă înrăutățește și mai mult duhoarea ce-i năvălește în nări, însă mireasma îngrozitoare nu părea să-i provoace nici o reacție lui Kate care a fost înăsprită de stradă, doar strâmbă din nas și oftează nemulțumită. Cadavrul începe să prindă o culoare pământie.

— A dracului de treabă! rostește cu o furie rece în timp ce se îndepărtează puțin de cadavru.

           Se plimbă de colo până colo încercând să analizeze informațiile mortului. Liniștea ce se lăsase pe alee este spartă brusc de râsul ei. Începători! Instinctul țipă în ea, dar nu-l bagă în seamă lăsând o săgeată similară cu cea a mortului să treacă razant pe lângă pielea gâtului ei. Vânătorul din ea se amuză în timp ce-l reperează cu ușurință pe infractor. Cât de amator să fi... Prea ușor. Criminalul picase direct în plasa ei. Îi aflase cu ușurință locația, datorită factorilor externi necesari pentru o traiectorie atât de precisă. Prada ei se află la o distanță considerabilă, dar nu atât de departe încât ca să nu fie detectabilă pentru ea. Se trage mai aproape de penumbră inaccesibilă pentru atacator din cauza unghiului mort și cu o mișcare subtilă își trimite cuiele telechinetice invisible asupra arcașului, ținându-l în peretele din vecinătatea acoperișului ce-l ascunde. Își concentrează toate gândurile spre locația infractorului, pentru a se teleporta lângă prada captivă.

          Un tânăr se zbate încercând să se elibereze din capcana ei, precum o muscă în pânza unui păianjen, dar în zadar. Individul nu pare să aibă mai mult de nouăsprezece de ani sau poate chiar mai puțin. Un puști! Privirea tânărului este plină de teamă. Se uita la ea stupefiat incapabil să înțeleagă ce vrăji rostise sau ce diavol se înfățișase de dinaintea sa. Teama lui îi delecta setea de sânge pe care o cere vânătorul din ea.

          Prizonierul înghite în sec lăsând cuțitul ce i se odihnise până acum în mână să cadă pe acoperiș. Zgomotele din strada principală par că-și revenise la cursul normal și pentru auzul lui Kate, care aruncă o privire scurtă spre ea și analizează probabilitatea de a fi remarcată. Colțurile buzelor se înalță într-un zâmbet satisfăcut felinicesc, apoi își concentrează atenția asupra prizonierului. Din cauza lumini de proastă calitate nu-i poate analiza decât superficial trăsăturile. Înălțimea individului nu i se pare prea impunătoare comparând-o cu propriul reper, cu aproximație ar fi unde pe la un metru optzeci. Părul lung îi cade pe chip făcându-l să pară mai matur decât ar trebui. Constituția sa nu este una de luptător sau cea a unui aristocrat, dar emană ceva aparte – spiritul de supraviețuire. Cu cât îl analiză mai mult îi capta interesul, nu doar pentru a afla cine îl plătise, și pentru a afla care sunt valorile cei domină miniuniversul. La rândul său nu o scapă nici o clipă din privire, simțindu-se atras de forța pe care o emană cu fiecare respirație sau gest. Katerina privește de la distanță cuțitul, apoi se apropie rapid și-l ridică de jos. Îl îndreaptă către chipul său colțuros și-i mângâie superficial pielea moale a obrazului. Prezența ei în apropierea lui nu-l excită, dar îl fascinează.