Am doar o floare în inimă,
Răsuflu, pentru ea...
Luminează din depărtare,
O stea, plină de culoare.
Oare să fie ea? Floarea mea?
Cred că-mi duce dorul,
Mă strecoară, fiorul.
Mă urmează și în umbră,
Acolo unde lupul umblă.
Chiar crezi că e ea? Floarea ta?
Se ascunde și nu mai iese,
Hoinărește printre trepte,
Unde frica scormonește
Iar, libertatea urmărește.
Ce face ea? Floarea ta?
Mai trăiește? Mai e bine?
Mai înflorește prin câmpie?
Unde inima ta bate?
Mai e sânge de dreptate?
Să... mă leși în dreapta ta,
Unui străin, hmm, voi trebuia...
Să mă învețe veșnicia -
Priceperea și înțelepciunea,
Ca sa poată, ea... floarea mea,
Să trăiască... pururea!
