PROLOG

10 1 0
                                    

      Alergam prin pădurea din spatele cabanei mele de parcă era ultimul lucru pe care îl făceam. Alergam, căutam, alergam, căutam, căutam, căutanm, că...u...tam. Și m-am oprit. Asta îmi spunea inima. Și am găsit ce căutam, dar nu era cum speram eu. Îmi imaginam cum îi găseam pe toți râzând, stând pe o piatră mare. Dar nu, destinul nu era de partea mea, de data asta. M-am apropiat și am văzut ceea ce mi-am dorit să nu mai văd niciodată și am început să țip atât de tare, încât în două minute au apărut ceilalți gâfâind de după copaci.

      Ne uitam la trup, îngroziți. Acesta era întins pe jos, fără viață și plin de sânge. Simțeam cum mi se rupe sufletul în bucăți. Nu puteam realiza că în urmă cu 2 zile râdeam cu toții în jurul focului de tabără. Parcă a trecut o eternitate. 

        Acum am rămas doar 3.

CINE E CINE?Where stories live. Discover now