Renăscută din flăcările Iadului

~Aducătorul Morții~

Amren

Înainte să îi răspund, mi-am adus aminte de ce mi-a zis unul dintre oamenii mei. Este adevărat, am încercat să aflu despre trecutul ei și cred că am luat decizia corectă.

*

-Ce ai aflat?

-Merliah a fost un soldat de elită, în armata vârcolacilor. Printre noi este cunoscută ca un Aducător al Morții. Și era bună în ceea ce făcea. Avem nevoie de ea. De curajul ei, de conducerea ei, de cunoștințele ei. Iar aptitudinile ei în luptă sunt inegalabile.

-Are dreptate, Maiestate. Ea e cel mai letal Aducator al Morții pe care l-am vazut. Niciun alt războinic nu s-a dovedit a fi mai bun, în luptă. E de o valoare inestimabilă în lupta noastră cu Corvina, poate chiar, elementul central, pentru a asigura victoria noastră.

*

Oamenii mei au dreptate. Merliah este pionul principal în acest război. E singura care îi poate pune capăt. Vocea ei mă aduce în simțiri.

-Te întreb încă o dată, ce cauți aici, Amren?

-Am o cerere umilă...ca tu să îi antrenezi pe toți și să o învingi pe Corvina și acoliții ei. Resursele noastre și toate armele, îți stau la dispoziție...pentru a îi transforma pe toți în Aducători ai Morții, demni de numele tau. Cunoști toate punctele forte și slabe. Ești o luptătoare. Avem nevoie de mai mulți ca tine, să ne învețe. Avem nevoie de tine.

-Nu mai sunt o conducătoare.

-Dar lupți pentru ceea ce crezi. Întotdeauna ai făcut așa.

-Nu știu în ce să mai cred. Nu mai recunosc această lume. Au trecut două luni de când s-a întors Corvina.

-Dar tu nu te-ai schimbat. Am văzut asta în ochii tăi când ți-ai privit oamenii. Îi vei proteja. Ai în sânge asta. Te definește. Înțeleg că îți este frică, Merliah. Chiar și reginelor le este frică câteodată.

-Dar nu putem permite ca frica să ne controleze.

-Asta înseamnă că ai luat o decizie?

-Nu te pot ajuta. Sunt închisă în acest loc, spune aruncând cu mâinile în lateral.

-Îi poți antrena în minte. Mă voi ocupa eu de tot. Învață-mi oamenii tot ce trebuie pentru a deveni Aducători ai Morții. Am ales oameni de încredere. Doar demonii pot ține piept altor demoni. Deci?

-Prea bine. O să le explic ce trebuie să facă, restul depinde doar de tine, Amren. Toată atenția mea e concentrată într-un alt loc acum. 

Îmi folosesc puterile, iar acum suntem înconjurați de toți oamenii mei. Merliah face o vrajă, iar în fața noastră apar niște siluete albe și arme.

-Ai adus și vârcolaci?

-Chiar? Nu mi-am dat seama. 

-Aici ne vom antrena? întreabă unul dintre ei.

-Da, spune mâna mea dreaptă.

-Cine ne va antrena?

-Amren.

-Amren? Prințul Iadului?

-Mda, acel pămpălău îngâmfat care crede că e cel mai puternic din lume, spune dându-și ochii peste cap.

Strâng pumnii și îi ard una după cap de nu se vede.

-Au! Ce-ți veni? întreabă frecându-și zona lovită.

-Te-am auzit, dobitocule!  

-Iartă-mă! Nu am crezut că asta va ajunge la urechile tale! 

Pufnesc și îmi încrucișez brațele la piept.

-Trebuia să mă aștept la asta de la cineva care are urechile diavolului, mormăie.

Remarca asta m-a scos din sărite așa că îi mai ard vreo două să fiu sigur.

-Glumesc!

-Nu mai „glumi" când am draci! Nu faci decât să pui paie pe foc!

-Nu mai e suficient Focul Infernului ca să te încălzești sau care-i treaba? Nu îmi spune! Ai uitat să plătești factura la căldură? Dar ți-am și spus de atâtea ori să nu mai pârjolești întreg Iadul la temperatură maximă...

-Te omor! Jur că te omor!

Se apleacă încet spre Merliah și îi șoptește ceva.

-Clocotește destul de rău...Ai face bine să ai grijă la flăcările care îi ies pe nas. Se transformă în dragon.

-Dragonii scot flăcări pe gură...spune uitându-se la el.

De data asta nu îl mai pocnesc ci îi dau un șut în fund de-a binelea. 

-Asta a durut!

-Încă te mai plângi?

-Încetați, altfel vă zbor pe amândoi, spune Merliah calmă.

-Da, doamnă!

Cu ce am greșit când l-am ales? Merliah mormăie ceva.

-Acestea sunt iluzii? întreb holbându-mă la imaginile din fața mea.

-Ceva de genul. Acum, trageți!

Toți încearcă să lovească adversarul cu armele.

-Ce fel de muniție folosești? întreabă privind atent la fiecare om. Nu cred că armele normale au un efect asupra cuiva care este deja mort...

-Glonțurile sunt create special pentru morți. Chiar au fost și testate. 

-Nu ochiți unde sunt. Anticipați. Și țineți minte, un vârcolac nu e niciodată mai vulnerabil, decât în forma sa de lup. În forma de lup, nu putem folosi arme...Transformați-vă doar dacă nu puteți face altceva și asigurați-vă că mereu există cineva care să vă apere spatele.

-Câți oameni ai ucis până acum?

-Nu țin numărătoarea. Acum, voi crește viteza de mișcare a iluzilor cu 20 de procente.

A continuat cu acest antrenament câteva ore, apoi a trecut mai departe la următorul. Am creat o cușcă.

-Primul lucru pe care trebuie să-l învețe un Aducător al Morții...este cum trebuie să lupte într-un spațiu restrâns, spun.

-Desigur, unul dintre lucrurile care îi lipsesc, e lipsa anticipării, spune lovind cușca.

-Poate îmi vei face pe plac, și le vei da o lecție despre imprevizibilitatea luptei. Nu doar ne-ar onora, dar chiar ar fi de mare valoare pentru antrenamentul lor.

-Eu nu...

-Te rog! Ajunge! Adunați-vă. Vă vom învăța să luptați...în adevăratul fel a unui războinic. De dragul acestei lecții, respectata noastră antrenoare, Merliah...va juca rolul unui Aducător al Morții, apărând cu curaj, fortăreața noastră...iar eu voi lua rolul adversarului ei...venit aici pentru a o distruge. Doamnele mai întâi, spun și îi fac semn să intre în cușcă.

Își dă ochii peste cap la început, dar până la urmă acceptă. O atac, dar parează fiecare lovitură, iar când se ivește ocazia, mă prinde de braț și mă azvârle peste umăr. Cad pe spate și mă privește. Nu am idee când sau cum a reușit să facă asta.

-Impresionant, spun ridicându-mă, dar îmi retează piciorul cu o lovitură. 

-Nu vă lăsați garda jos nicio clipă.

Mă sprijin pe mâini, îmi iau avânt și mă ridic.

-De aici te ocupi tu. Trebuie să mă întorc.

-Prea bine.