Aleasa lui

Capitolul 26

                                                                               ~ Emma ~

-Haide iubito! Cât mai stai?! Adam bate la ușă din zori

-Imediat, acuma vin! îmi iau poșeta din cuier și mă îndrept spre ușă

Adam stătea rezemat de toc, cu mâinile încrucișate la piept și cu o expresie enervata pe față

-Ce ți-a durat atât de mult? Câți îți durează să-ți pui o rochie pe tine? spune cu un ton enervat și își da ochii peste cap

- Dacă mai vorbești odată cu mine așa, îmi poți spune "pa". Eu nu stau ca să-mi vorbească cineva așa. În primul rând, sunt femeie. Am și eu nevoile mele. În al doilea rând, ce-ți pasa ție cât stau eu? Dacă vreau, pot sa mai stau o ora! ii spun răstit și cu o expresie încruntată

El își schimba repede postura, stând drept în fața mea, și un zâmbet idiot îi apare pe față

- Da, ai dreptate, nu ar fi trebuit sa te zăpăcesc la cap! Nu mai fi supărată, bine? și-mi ia mâinile între ale lui

- Bine. Acum poți să-mi spui unde mergem? întreb cu speranță

- Nu! îmi oferă un zâmbet pana la urechi

Mă trage de mână spre garaj, unde ne urcăm în mașina lui sport. Se întoarce cu fața spre mine, în mâini ținând o fașă neagra.

- Trebuie să mă lași să-ți pun asta la ochi.

-De ce trebuie sa mă legi la ochi? Unde mergem? confuzia se aude în glasul meu

- E o surpriza, nu te pot lăsa să vezi ce este!

Oftez și dau afirmativ din cap. El se repezi, și mi-o pune în mai puțin de cinci secunde. Pornește mașina și ne începem traseul.

Deja a trecut ceva timp, și începeam sa mă plictisesc groaznic.

- Vrei sa ne jucăm ceva? Nu mai pot de plictiseală! oftez eu

- Bine iubita! Ce vrei sa ne jucam?

- Jocul ala cu am și n-am făcut vreodată. Putem? îl întreb cu o voce drăgălașă

- Normal! Încep eu. Am/n-am băut vreodată? începe cu o întrebare simplă

- Normal ca am băut. Până la urmă, am și eu o vârstă. Rândul meu. Am/n-am furat vreodată?

- Am furat. Dar nu te gândi la obiecte din magazin. spune alarmat. Mai ciordesc câteodată lucruri de la sora mea.

- Bine, am înțeles! Nu trebuie sa te panichezi așa. spun, scăpând un chicot

- Ai omorât vreodată pe cineva? întreabă curios

- Ahh, sa fiu sinceră, chiar nu știu. De rănit, am mai rănit oameni, dar de omorât, chiar nu știu. Tu ai omorât vreodată pe cineva?

- Sunt Alpha ul haitei, dacă nu fac eu treaba murdară, cine s-o facă? Nu pot să le pătez conștiința celorlalți omorând persoanele pe care eu trebuie sa le omor. tristețea i se aude în glas

- Îmi pare rău! spun, zâmbetul risipindu-se de mult

- Nu ai de ce să-ți pară rău! E slujba mea, și deja m-am obișnuit. îmi mângâie mâna ca semn să nu mă îngrijorez

- M-am plictisit. Hai sa nu ne mai jucăm! Pot să-mi dau jos asta de la ochi? întreb cu speranță

- Nu!