Renăscută din flăcările Iadului

~Camera spațio-temporală~

„Deja ești cea mai puternică. De ce vrei și mai multă putere?", „De ce vrei să fi mai puternică? Acum lumea e un loc pașnic.", „Nu mai suntem nevoiți să luptăm pentru viața noastră. De ce cauți să deții mai multă putere decât ai deja? Vrei să începi un război între vârcolaci? Sau între toate ființele supranaturale?".  

Pentru genul ăsta de oameni, eu eram doar o nebună. Mereu auzeam această întrebare...De ce?

Nu m-a intresat niciodată puterea la modul ăla...ca să domnesc cu o mână de fier un întreg regat. Nu...Nu am căutat să devin mai puternică pentru așa ceva...și nici pentru a ucide după bunul plac. Lumea e un loc crud. Și e mai crudă cu cei slabi. Sunt hărțuiți și sacrificați, batjocoriți și uciși, și mor în agonie. Am vrut să devin mai puternică pentru a îmi putea proteja familia și supușii de persoanele care îi puteau răni. Chiar și pe timp de pace e bine să fi pregătit pentru orice. 

De ce? Pentru că mereu va exista cineva mai puternic decât tine.    

-Nu credeam că vei reuși să stăpânești această tehnică, spune Christian trântindu-se lângă mine pe iarbă.

Respiram cu greu.

-Nu ai idee de când aștept să zici asta. Chiar mă întrebam când va veni și ziua în care îmi vei spune că am reușit.

-Ai muncit din greu în ultimele săptămâni. Acestea sunt rezultatele antrenamentului tău. 

-Mmhm.

-Merliah? întreabă uitându-se la mine.

-Da? 

-Nu folosi ce te-am învățat dacă nu va fi nevoie. Corpul tău nu poate suporta mai mult...Nu încă. În timp, dacă vei continua să te antrenezi, poți perfecționa tehnica.

-Am înțeles.

-Ai făcut o treabă bună.

Zâmbesc când simt un fior cunoscut. Mă trezesc privind tavanul, apoi capul imens al lui Draven apare în cadru.

-Ți-a luat ceva, șoptesc ridicându-mă în șezut.

Fiecare mușchi și os din corp protestează. 

-Arăți răvășită.

-În ciuda durerii pe care o simt în clipa asta, cred că m-aș descurca să te răvășesc și pe tine ca să vezi cum e!

-Arăți precum mă simt.

-Mă simt la fel cum arăt! 

-Deci, ți-a fost de folos întâlnirea cu Christian?

-Nu știu...tu să-mi spui.

-Urmează-mă, spune și pleacă.

-Hei, hei! Așteaptă-mă! Au, au, spun când mușchii mi se contractă.

O să...Ah, cât de enervant e! Putea măcar să mai aștepte câteva minute să-mi revin și eu!

-De ce m-ai adus iar aici? întreb uitându-mă la vârful Muntelui Tunetului.

-Vreau să văd dacă ai reușit să îți stăpânești perturbările energetice. Deci? Crezi că ai vreo șansă?

-Ne vedem în vârf, spun și încep să urc. 

De data asta nu a mai durat la fel de mult. Când ajung dau peste Draven care stă pe una dintre pietrele ieșite în relief. Știu deja ce am de făcut. Mă îndrept spre locul în care se află coroana și o ridic, așezându-mi-o apoi pe cap. Statuile încep să se miște, cerul să se întunece, iar din nori apar fulgerele. Mă feresc de primul și aștept să lovească și următorul. Continui așa câteva momente, iar apoi fulgerele se opresc. Privesc cum cerul se liniștește și revine la albastrul senin. Razele soarelui înconjoară întrebul munte. Îmi scot coroana de pe cap și i-o întind lui Draven.