Roux

15 2 0
                                    

     Îmi șterg sudoarea de pe frunte și pun în boluri budinca și după ce aștept să se răcească le pun pe masă . Privesc înfricoșată bolul lui Jack cu budincă și mă gândesc că poate nu a fost o idee atât de bună , ultima oară nu a ieșit prea bine . Mă așez la masă și mușc buza de jos când Jack pune mâna pe lingură pentru a mânca din budincă dar înainte ca măcar lingura să ajungă în budincă mă întind peste masă și îi iau bolul din față .

- Poate nu a fost o idee atât de bună , ar trebui să mai exersez de câteva ori înainte . Gust din budincă și dintr-o dată îmi pare prea dulce .

    Mă ridic de la masa și pun budinca înapoi în oală , nu e destul de buna . Mă întorc din nou cu fața la masă dar Jack era în fața mea . Se lasă ușor în față și mă sărută iar atunci când se desparte din sărut își duce la gură o lingură de budinca și gustă . A furat-o din spatele meu în timp ce mă săruta .

- Hoțule ! Am spus că trebuie să mai exersez . Mă îmbufnez luându-i lingura din mână . Ce părere ai ? Spun încercând să-i descifrez privirea .

- E perfectă . Dar nu e mai dulce ca tine . Murmură și mă sărută din nou .

- O pot face mai dulce data viitoare. Murmur lăsandu-mi rușinată privirea în jos și jucându-mă cu degetele transpirate .

- Știi că nu la asta m-am referit . Nimic nu e mai dulce ca tine .

    El pleacă din bucătărie îndreptându-se spre baie lăsându-mă cu privirea pierdută și cu obrajii roșii . După ce îmi revin un zâmbet larg îmi înflorește pe chip și mă duc în urma lui . Ajungând în hol privesc ușa de la fosta cameră a Vrăjitoarei și îmi trec degetele peste gaura făcută de satârul lui Jack . Pufnesc amuzată și deschid încet ușa , nu am mișcat nimic de la plecarea lor de la cabană . Îmi e dor de ei . De Vrăjitoare, de Prăjiturică , de Ben .

- Cum a fost la încoronarea lui Benjamin? Aud vocea lui Jack venind din baie și ies din nou în hol .

- A fost drăguț , ar fi vrut să fii și tu acolo . Spun intrând și în camera lui Ben , mi-a lăsat pe noptieră cu el și cu Vrăjitoarea de când erau mici , drăguț . I-am promis că o să-i faci o vizită curând . Îi strig lui Jack și ies din nou în hol .

- Nu sunt sigur . Îl aud înfundat atunci când intru în camera lui Prăjiturică în care se aflau o grămadă de hârtii scrise împrăștiate .

- Te rog , Jack . Promiți că-i faci o vizită ? Era foarte încântat de ideea de a te revedea . Ies din camera lui Prăjiturică și mă îndrept spre baie .

- Promit .

- M-am întâlnit cu Vrăjitoarea și cu Prăjiturica acolo . Fac nunta în primăvară și ne-au invitat și noi.  Dar dacă nu vrei , nu mergem . Îi spun ajungând la ușa băii .

- Cum dorești tu , iepuraș .

     Intru în cameră fără să realizez lipsa mea de bun simț . Când îi văd spatele gol al lui Jack primul instinct fu să-mi pun mâna la ochii și să închid ușa dar nu puteam să-mi desprind privirea de pe corpul lui . Era ... Era ... Slab . Nu mă gândeam că o fi cine știe ce războinic dar corpul lui nu părea slab , slab ci mai mult înfometat . Oasele spetelor îi ieșeau prin piele și puteai să-i numeri coastele fără prea mult efort .

     El s-a oprit din ce făcea și a rămas cu spatele la mine fără să scoată vreun sunet . Linii rozalii îi brăzdau spatele , unele mai umflate , altele mai subțiri și mai adânci . Cea mai proaspătă era cea de pe abdomen , locul în care sabia lui Dante îl străpunse . Mă apropii cu pași mărunți și îi mângâi cicatricea care era cea mai proaspătă.

- Îmi pare atât de rău , Jack . Dante ți-a făcut asta și ... și ... Îmi pare atât de rău . Murmur cu lacrimi în ochii .

- Nu ai de ce să-ți pară rău , nu ești responsabilă de faptele fratelui tău .

- Dar tot îmi pare rău.  Îl strâng în brațe , atât de slab , aproape îl puteam cuprinde cu ambele mâini . Ești tot ce am , Jack , te rog să ai grijă de tine de acum.  Nu vreau sa te pierd .

- Nu mă poți pierde , iepuraș . Nimeni și nimic nu mă poate despărți de tine . El se întoarce cu fața la mine și îmi sărută creștetul . Ești totul pentru mine .

- Deci tu chiar ai vorbit serios când i-ai spus lui Dante că nu e primul care a încercat să te omoare.  De câte ori ai fost la un pas de moarte , Jack ? Îl privesc în ochii lui de culoarea ceții din pădure .

- Nu de atât de multe ori de câte te gândești tu dar de destule ori încât să nu-mi mai fie frică de moarte . Ar trebui să te pui la somn , ești obosită .

- Și tu , de acum o să te hrănesc doar cu carne . Zici că nu ai mai mâncat de câteva luni . Ea îl împunge cu degetul în coaste și se pun amândoi în pat .

- Noapte bună , Jack . Spun strecurându-mă mai aproape de el .

- Noapte bună , iepuraș . Jack își trece un braț pe după umerii mei și eu îmi așez capul pe pieptul lui .

- Încă o întrebare , Jack . De ce l-ai adus pe Prăjiturică ? Nu spun că nu a fost folositor , dar nici nu cred că nu ai fi putut face un plan de unul singur .

- Liliya a fost crescută la castel pentru ca într-o zi să fie soția lui Benjamin. Ea nu-l iubea pe Benjamin, doar făcea ceea ce fusese crescută așa că avea nevoie de altcineva să  iubească căci Benjamin nu s-ar fi căsătorit în veci cu ea. 

- Păi și pedeapsa de a nu se putea căsători cu un nobil ? Pentru ce a fost ?

- Finn era prea timid pentru a-i spune că o iubește așa că a trebuit să-i îndrept eu atenția Liliyei spre el . Deși nu am plănuit ca el să fie aproape ucis .

- Ai făcut toate astea pentru Liliya ? Mă uit cu gura căscată la el și pe urmă îl sărut scurt . Ești un om bun , Jack . Nu-mi pasă ce spun alții , tu ești un om bun .

    Mă pun la somn dar îmi deschid un pic un ochi și reușesc să prind un moment pe care nu-l mai văzusem niciodată. Pentru prima oară de când îl știu pe Jack , el a zâmbit . Niciun zâmbet răutăcios sau diabolic , un zâmbet sincer și inocent . Jack e fericit .

Regalitate : Rosalie Hawksley Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum