Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"

În grija lui

- Are, răspunde Carmina încet. Știi că ți-am cerut ceva pentru durere aseară?

James dă din cap.

- Nu era pentru piciorul meu. Lizzy nu putea dormi.

Mă uit la ei uluită.

- Doar nu credeți că m-am îmbolnăvit! Dumnezeule, e ridicol!

Îmi iau furculița și încep să mănânc cu nepăsare, abandonând discuția. E absurd. Am stat în han de când am venit, și niciodată n-am intrat în camerele bolnavilor când am mers cu James în vizită.

El pare să se gândească la același lucru, în timp ce o privește pe Carmina peste capul meu.

- A intrat în contact cu vreun bolnav, lady Bradon? o întreabă certăreț, de parcă ar fi vina ei. V-a vizitat cineva în cameră? Ați atins vreun...

- James, îl întrerup iritată, am stat numai la bucătărie cu Joanna, știi foarte bine. N-am atins niciun om bolnav și nici măcar...

El pare neînduplecat.

- Gândește-te bine! Poate te-a atins vreun țăran întâmplător sau...

- Nu! Îți spun că nu m-a atins nimeni!

Îmi ridic dintr-o dată privirea la Richard, care a încremenit în capătul mesei, vizibil mai palid.

Ochii lui îi întâlnește pe ai lui James.

- Eu am atins- o.

O spune atât de încet, încât nici măcar nu sunt sigură că a spus-o.

Scaunul lui James scârțâie violent când se retrage în grabă de la masă, prinzându-mă de braț.

- Vii sus cu mine, Lady Eileen! Acum!

- Ce?!

Mă smucesc enervată.

- Ești nebun? Sunt foarte bine! Sunt doar epuizată, James, ce nai...

- Du-te, Lizzy! mă întrerupe Carmina îngrijorată. Du-te cu James!

Richard se ridică o dată cu noi.

- Lasă-mă pe mine, James!

Îi simt mâna pe talie, în timp ce mă susține. Sunt atât de obosită! De când are hanul atâtea trepte?

- În primul rând, țin să-l anunț, dacă sunt bolnavă... n-ar trebui să...

- Eu am fost bolnav deja.

- Ah.

Tac, sprijinindu- mă de coapsa lui caldă și lăsându-l să mă ridice ușor. Un fior de plăcere îmi inundă simțurile adormite. M-aș putea preface că sunt bolnavă dacă Richard ar avea grijă de mine.

E un gând îngrozitor care nu-mi dă pace. Aș scăpa de tonele de supă pe care trebuie să le fac și Richard s-ar simți obligat să mă ajute.

Zâmbesc drăcesc, în timp ce mă las și mai moale în brațele lui. Richard mă ridică cu totul, trecându-și un braț pe sub genunchii mei.

- E fierbinte, îi spune lui James agitat.

Pentru o clipă scurtă aștept ca cineva să facă o glumă reușită despre fierbințeala mea și brațele lui Richard, dar se pare că nu e momentul.

James deschide ușa camerei lui, făcându-i semn să mă pună pe canapea.

- Așa. Va trebui să desfaci puțin cămașa, Eliza, îmi spune pe un ton impersonal, în timp ce scoate o ventuză din cauciuc, cu două capete. Trebuie să-ți ascult inima.