Sacrificiul (PAUZA)

Capitolul 4. Agonie și minciuni

     Carnea mi se zvârcolește sub suflarea ei. Îi zăresc frântura din suflet, dacă se poate numi astfel, prin crăpătura închisorii în care a fost aruncată acum o mie de ani în urmă. Dulceața din glasul ei, mă atrage ca un drog. Nu știu dacă visez sau dacă m-a vrăjit din nou cu magia ei neagră. Durerea îmi curge prin vene precum sângele, semn că nu e vis, și – realitate. Nu am călcat pe aici nici în cele mai cumplite coșmaruri în care mă blestem pe prostia mea din cap.

― Știm amândoi că nu voi sluji niciodată acel pact, ca să-mi ucid sora!spun cu ferocitate.

― Se pare că ai avut mai mult curaj când erai copil, decât acum ca bărbat, nepoate!spune cu indiferență dorind să-mi tragă sufletul la ea.

― Dacă nu ai fi jurat că-i vei curmi boala mamei nici nu aș fi încercat! Să fi avut mintea de acum, ca să știu că o vei ucide defapt...

― Nu am ucis-o, doar i-am oferit cel mai rapid leac....

― Nu știu de când moartea se cheamă leac.

― Ei! Mai lasă-mă băiete, știm amândoi prea bine că ai nevoie de mine sau ți-ai găsit sufletul pereche care să-ți curețe sufletul de setea pentru sânge celest?

― O să găsesc o cale prin care să rup lanțurile ce ne leagă destinele!țip trăgând firul vieții ce-mi leagă soarta de a ei.

― O să mai vedem noi, dacă ajungi la leac înainte să ajungă nebunia, spune închizând fisura dintre mințile noastre.

      Cu greu deschid pleoapele și o zăresc pe Pasărea Phoenix legându-mi rănile pe care mi le-am făcut în vis. Nările îmi sunt înfundate de mirosul metalic ce se împletește cu cel acru astfel amintindu-mi de faptul că sunt acoperit cu vomă. Nu știu cât timp am fost prins în chemarea ei. Nu-mi doresc să-mi ucid sora – niciodată nu mi-am dorit acest lucru! Sper să mă ierte într-o zi pentru că nu am putut fi fratele ce și-i l-a dorit... Dacă aș putea găsi un leac care să mă vindece ca să pot fii liber înainte ca sufletul meu să fie transformat într-un droid... Leacul nu există în cărțile Iadului! Le-am răscolit pe toate de-atâtea ori...E doar vina LUI, că mă târăsc prin viață pe jumătate lucid și cu cealaltă jumătate mort.

     Câteva picături îmi sunt presărate pe buzele întredeschise. Sânge de înger! Mârâi și-l scuip imediat de pe buze. Mă ridic ca o furtună în picioare și o apuc de gât. Flăcările ei nu mă ard, dar privirea ei da. Gingia superioară mi-e străpunsă în zona caninilor. Ating cu vârful limbi zona și mă tai în noi mei „dinții".

― De ce mi-ai dat sânge de înger?! țip arătându-i colți abia formați.

― Pentru că altfel ai fi murit, spune calm.

― Mai bine mort decât un droid! Vrei să-mi ucid, sora?! Să mă vezi urcând în Rai pentru a-mi potoli foamea?

― Pentru că sora ta are nevoie de tine, oftează.

     Mă uit la ea ca la cele nouă cercuri ale Iadului. Amintindu-mi privirea Xendrei îndurerată, îmi retrag mâna din gâtul călăuzei și cad jos. Sângele meu se mai află în ea astfel am putut să-i simt inima grea, nevrând să-mi rănească trupul chiar dacă sabia îi era îndreptată spre mine. E surioara mea, mai bine aș fie eu distrus de boală decât ea.

― Ce este cu sora mea, spun oftând greoi.

― Frântura din sângele tău contaminat încă se mai aude slab în venele ei, iar dacă Adam nu-și va accepta destinul, de-ai fi pereche... Se va transforma în droi! Ăsta a fost planul Vrăjitoarei de la bun început, spune cu lacrimi de foc. Trebuie să-l faci să o accepte altfel va fi un suflet mort ce calcă între cele trei lumi!

― Voi face tot ce-mi stă în putere pentru a mă răzbuna pe tot cei au fost atinși de Vrăjitoare și să-i ofer o soartă mai bună Xendrei. Pentru că amândoi împărțim jumătate de sânge, ce ne face frați! spun în timp ce mă ridic și plec din încăpere cu lacrimi în ochi.

*

     Lichidul magic de culoare verzuie din sticluță curge rapid pe gâtlejul meu iritat de vomă. La scurt timp după, încep să simt cum puterile îmi fluctuează ca renăscute prin vene dându-mi putere. Mă uit cu jale la numărul de sticluțe rămase, treisprezece la număr. Dacă nu ar trebui să trec niciuna dintre lumi poate mi-ar ajunge o lună sau mai mult, dar dacă Xendra pleacă mâine în lumea oamenilor, va avea nevoie de mine. Trebuie să merg chiar acum ca să îl urmăresc pe preaiubitul meu cumnățel.

     Îi simt prezența în Rai, așa că-mi materializez umbra să vegheze de la distanța în bezna grădini de lângă castelul regent. Încerc să-mi țin temperamentul când vă lacrimile ce se adună în privirea surori mele când rostește fraza în care el ia negat existența. Aș vrea să fug și să o adăpostesc la căldura pieptului meu, dar foamea ce-mi mistuie stomacul mă țintește în loc. Mă teleportez la umbra gardianului Raiului și încerc să o simt. Îi aud plânsetul ce-mi ofilește sufletul și-mi crește foame. O să te accepte, Xen, chiar dacă o să trebuiască să mor pentru a te proteja!

     Îmi port umbra până la conacul lui din cel de-al treilea tărâm. Îi aud pași cum se învârt pe podeaua din lemn. Pierdut prin propriile sale gânduri.

― Cuvintele ce erau menite să te răzbuni pe el, se deveniseră arma letală a singurei persoane care ai dorit-o vreodată, rostesc din penumbra ferestrei.

― Cum îndrăznești să-mi calci în casă! Se răstește spre mine.

― Adevărul doare, nu înțeleg de ce nu o ucizi ca să iei ce-ți dorești, apoi să-ți continui viața cu aceeași indiferență ca până acum, spun zâmbind cu o aroganță prefăcută.

― Ești un monstru plin de ură!

― Doar că eu am un suflet, comparativ de tine, spun mutându-mă în spatele acestuia.

― Ferno, o să te fac să regreți fiecare suferință pe care i-o creezi!

― Nu totul e ceea ce pare, cumnățele..., șoptesc în urechea lui dreaptă înainte ca vraja să piară.

     Sper să-l fi adus mai aproape de tine, surioaro! 

****

      Bună, dragi mei cititori! Sper ca acest capitol să vă reamintească că antagonistul este mereu cel rău atunci când povestea este spusă de erou. Însă în universul „Sanctuarului" fiecare personaj imporant are glas. 

      Aștept părerile voastre în comentarii. 

      XoXo A.G. 

P.S.: Dacă semnalați greșeli de gramatică sau de exprimare, să știți că nu am așteptat să stea la dospit ca să le pot vedea. Vor fi corectate când persoanele ce mă ajută să disting stângăcile sau greșelile gramaticale o să aibă timp să privească peste progresul manuscrisului.