『𝐃𝐨𝐚𝐫 𝐨 𝐧𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞 𝐩𝐚𝐬𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥ă』||Ⓣⓐⓔⓚⓞⓞⓚ

~21~

O iau la fugă. Speram ca rezultatul sa fie negativ. Ajung acolo și mă așez.

K.N:Tae,nu am aflat nimic. Trebuie sa mergi sa vorbești cu părinți lui Jungkook. Sigur sunt schimbați și nu mi as da seama daca cumva vor fi ei.

Tae:Si ce sa le zic tata? Se uită spre Namjoon

K.N:Întreabai daca Jungkook e adoptat.

Tae:Tata,dar nu cred că ar avea cum. Ei mai au un băiat. Pe San. Asta înseamnă că pot face copii.

K.N:Poate și el e adoptat Tae. Mergi și întrebai. Pentru a fi sigur.

Merg direct la casa unde îi lăsasem pe părinți lui Jungkook sa stea. Deschid ușa fara sa bat.

Mama:Domnule Kim! Ce va aduce pe la noi? Va servim cu o bere? E tot ce aveam în casa.

Tae: Nu mulțumesc! Vreau să îmi răspundeți la niste întrebări. Luați loc.

Mă așez pe un scaun și mă uit spre ei. Jungkook seamănă cu mama sa. Era frumoasă. Din cauza băuturii fata ei se strânsăse. Avea multe riduri însă frumusețea ei tot ieșea în evidență.

Mama:Cu ce vă putem ajuta domnule Kim? Se uită spre Tae curioasa

Tae:Jungkook e copilul vostru?

Tata:Normal că e,și el și San domnule Kim. Nu știați? Spune nedumerit

Tae:Sunteți părinți lui biologici? Jungkook e copilul vostru biologic.

Mama:Jungkook...normal că e. Sunt copii noștri.

Tae:Va rog nu mă mințiți. Va fi rău pentru voi după aceea.

Mama:Jungkook e adoptat.

Când am auzit cuvântul adoptat cerul parca mi a cazut în cap. Simțeam o durere apăsată la nivelul tâmplelor.

Tae:E...adoptat?

Mama:Da. În urma cu ceva timp lucram la un orfelinat. Mereu când făceam curat Jungkook se pierdea de mine. Era atât de apropiat de mine în cât când voiam să plec acasă începea să plâng. Am decis împreună cu soțul meu sa îl luăm acasă. După nu mult timp a venit pe lume San. Băiatul nostru mai mic. Jungkook era atât de fericit că are un frate. El ne iubea atât de mult. După ceva timp am rămas faliți. Fără nici pic de bani. A fost nevoie sa stam pe strada ceva timp până când o veche prietenă ne a ajutat. Atunci din cauza stresului și vieți grele m am apucat de băut. Nu mă pot controla,nici eu nici soțul meu. Îmi iubesc copii însă băutura mă schimba. Am încercat de nenumărate ori sa o las,fara succes. Voiam să îmi iau viața încă atunci Jungkook,cu ochii lui mari a venit lângă mine. M a luat de mână și s a uitat în ochii mei. M a îmbrățișat cald și mi a zis sa nu mă omor. Asta a fost lucrul ce m a oprit sa o fac,Jungkook.

Încep să plâng fara sa vreau. Cum pot niste oameni să trăiască asta?Am fost prea răsfățat. Când eu voiam jucari și mai scumpe alti nu aveau nici măcar ce sa mănânce.

Tae:Mă scuzați se șterge de lacrimi Jungkook a fost adoptat de la orfelinat,nu de la o familie?

Mama:De la orfelinat domnule Kim. Locul unde copii sunt atât de mulți dar atât de singuri.

Tae:Îmi pare rau sa aud acesta poveste. Va mulțumesc pentru tot. Lăsați-vă de băut. Va voi ajuta eu cu un tratament medical. Întoarceți-va la copii voștri și oferițile iubirea de care au nevoie. Nu va faceți griji pe partea financiara pentru că sunt aici să vă susțin. Doar iubiți. Mergeți cu șoferul meu la doctor. Voi plati eu tot. Dar doar mergeți.

Mama:Va mulțumesc domnule Kim. Ești un copil atât de bun. Noi nu meritam atât de multe pentru cat am făcut acei copii sa sufere îl ia pe Tae de mana dându-i repede drumul

O iau la fugă spre casa. Îl anunț pe tata că cea ce el credea nu e adevărat. Îmi iau rucsacul și o iau la fugă spre Jungkook. Aveam nevoie de el mai mult decât orice.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare💚