Regalitate : Rosalie Hawksley

Rosalie

- Nu ai tendința de a jigni , Rosalie . Ești o persoană foarte manierată .

    Conversația a continuat destul de plictisitoare dar eu am continuat să zâmbesc și să chicotesc atunci când trebuia.  Vedeam de la o poștă că Adrin era mai mult decât încântat să vorbească cu mine , pot să spun că puțin cam prea încântat pentru gustul meu . Dar oricum nu contează , dacă Seth este venit sunt sigură că mă vede vorbind cu el așa că planul merge bine . Trebuie doar să aștept ca Seth să fie atât de gelos pe conte încât să se afișeze în fața lui Dante .

     Valetul îi mai toarnă un pahar de șampanie lui Dante și trebuie să recunosc că nici măcar nu-l puteam recunoaște pe Prăjiturică cu acea perucă neagră pe cap și îmbrăcat atât de elegant . Dar chipul lui tot adorabil a rămas , ca al unui bebeluș . El a fost perfect în rolul de valet , nu-l putea recunoaște nimeni de la castel căci el nu a mai fost niciodată și atât timp cât doar el îl alimenta pe Dante cu băutură Seth nu avea cum să-l otrăvească.

- Îmi acorzi acest dans , prințesă Rosalie ? Contele îmi oferă mâna sa, pentru a dansa pe noul ritm al viorilor .

   Dacă nici asta nu te face gelos , Seth , nu știu ce ar putea să o facă . Dar te asigur cu un lucru , nici dacă viața mea depinde de asta eu nu o sa mă sărut cu contele !

- Desigur , Adrin . Îi întind mâna dar sunt trasă imediat înapoi de un braț .

- Îmi pare rău dar prințesa Rosalie mi-a promis mie primul ei dans . Seth îl fixează cu o privire mortală pe conte și acesta aprobă speriat îndepărtându-se .

- Nu-mi amintesc să-ți fi promis primul meu dans . Spun după ce contele se îndepărtează.

- Doar nu voiai să dansezi cu el ? Îmi spune prinzându-mi mâna galant și alăturându-ne perechilor la vals .

- Dacă tu nici măcar nu te-ai deranjat să te arăți , nu puteam să stau singură toată seara . Mă plâng îmbufnată dar atenta să nu fac vreun pas greșit .

- Dacă m-ai fi iubit , ai fi stat . Îmi replică Seth nepăsător dar strângându-mă mai tare de talie .

- Dacă m-ai fi iubit , te-ai fi arătat înainte să mă plictisească acel conte . Pufnesc iritată .

- Te-a plictisit , așa-i ?

- De moarte . Tu ești singurul pe care îl pot asculta ore în șir fără să mă plictisesc . Îi șoptește tandru și el mă trage mai aproape de el .

- Sunt ? Îmi murmură la ureche. 

- Ești . Îmi e dor de momentele când te întorceai din misiune și te așezai cu capul în poală la mine și îmi povesteai tot ceea ce ai văzut . Mă simțeam de parcă aș fi  fost în acele locuri cu tine , doar cu tine .

   Sau mai bine descris , momentele acelea în care eu vomitam în mintea mea în timp ce tu visai cu ochii deschiși . Oh , cât am urât acele momente. 

- Mă iubești ?

   Eu îmi las privirea într-o parte , rușinată și atunci îl văd pe Jack . Îmbrăcat în armura de gardian , cu părul ciufulit și cu privirea fixată asupra mea . Încă cu privirea ațintită spre el spun :

- Nu știu . Dar știu că aș vrea să fii lângă mine mereu , în orice moment al vieții mele , simt că dacă ai dispărea as înnebuni și dacă ai muri aș muri alaturi de tine . Îmi desprind privirea cu greu de Jack și mă uit fix în ochii lui Seth . Simt că pentru tine aș putea face orice .

- Fugi cu mine . Îmi șoptește Seth apropiindu-și buzele de ale mele dar eu mă trag înapoi uimită. 

- Poftim ? Întreb strângându-mi brațele la piept .

- Fugi cu mine , departe de castel ... Departe de toți ...

- Dar , Dante ...

- Ne vom căsători și pe urmă nu ne va mai putea desparte . Vom fi împreună pentru totdeauna . Doar noi doi . El mă strânge în brațe și eu îl privesc pe Jack .

    Orice pentru tine , Jack . Am încredere în tine ...

- Ai face asta pentru mine ? Întreb cu glas scăzut .

- Orice pentru tine , draga mea Rose . El îmi mângâie obrazul cu palma sa și eu îi mângâi mâna cu vârfurile degetelor.

- Împreună până la sfârșit . Am fost atât de oarbă că nu am văzut până acum cât de mult simt pentru tine. 

    Nu țin la tine nici cât țin la acești pantofi pe care îi port chiar acum . Spre deosebire de tine , pantofii aceștia nu m-au rănit niciodată .