The secret (Vol. I)

1. Libertate.

Perspectiva lui Lexis.

Știți cum e sa fii fericiți peste măsură?...Nu?...Bine să vă dau un exemplu...e ca în copilărie în seara de Ajun când cu toți sunt fericiți deoarece urmează ca Moșul sa le aducă cele mai frumoase cadouri, se culca devreme și sunt foarte curioși în privința cadoului de aceea se trezesc cu noaptea-n ca sa își vadă cadoul....asta înseamnă sa fii fericit.

Ei acum sa revenim la ale noastre ca doar nu v-am spus degeaba toată polologhia de mai sus. Așa sunt eu acum. Este ultima mea seara pe care o petrec la orfelinatul doamnei Williams care mi-a făcut șederea aici un calvar. Nici cu scoala nu am dus-o prea bine. Imediat după moartea mamei toți colegii m-au ajutat sa trec peste asta, dar nu au făcut la fel și cei de la liceu..acolo am fost criticată și chiar bătută de către bogații și popularii scolii. De rude ce sa mai zic..Acesta m-au învinuit de moartea ambilor părinți..deși nu am făcut decât sa cer o amărâtă de înghețată, dar dacă o ascultam pe mama și traversam pe la trecere, acum nu mai eram în ceeasta situație..gandindu-ma la cei 8 ani petrecuți în infernul de aici. Mâncarea a fost de căcat mai mereu, iar singurele dați în care ne dădeau mâncare mai comestibila era date Sărbători : Paște, Crăciun și zilele de nume care se serbau din an în Paște. Acești opt ani au fost cei mai traumatizați ani , după ce l-am găsit pe tata spânzurat în podul casei la doua săptămâni de la moartea mamei.

În fine...să zicem că cu chiu cu vai am reușit sa trăiesc și aici și la liceu. Mai am doar o luna de liceu și scap de toți și toate probleme care mi se întâmplă acolo.

Arunc o privire la ceas și observ ca este trecut de ora 11 iar mâine trebuie sa mă duc la serviciu după ce scap de balamucul ăla de școală. Bineînțeles ca la primele doua ore nu am cum sa ajung deoarece trebuie sa completez nu știu ce acte ca sa pot scăpa odata și odata de locul asta oribil.

Inchid caietul de matematica la care mai mult m-am uitat la decât sa învăț. Îl așez ordonat în ghiozdan și îmi pun ghiozdanul lângă usa.

Arunc o ultima privire în camera în care am stat în tot acești ani. Mi-am strâns toate hainele și le-am pus în geamantan, iar singurele haide neimportante sunt pijamalele și hainele pentru mâine. Sting lumina și mă duc spre pat unde mă învelesc și îmi las ochelarii pe noptiera...mda port ochelari, dar asta e alta poveste pe care trebuie sa v-o spun dar e prea târziu acum..așa ca noapte buna si - un praz verde.

Trrr..Trrr..Trrr...

- Sa-l i-a dracu de telefon! Zic și mă întind după ochelari. Imediat după ce imaginea camerei luminate de soare devine clara mă întind după telefon și opresc alarma.

"Cum poate fi deja dimineață?!" Ma plâng singura în timp ce imi tarai picioarele pana pe hol. Am nevoie de un duș. Noaptea trecuta a fost calda având în vedere luna în care ne aflam. Luna mai. Luna celor mai multe teste și teze+ ascultări și toate cele. în fine astăzi e ziua în care plec de aici odată pentru totdeauna. Nu cred ca as mai suporta încă o zi la orfelinatul ăsta.

După dusul binevenit m-am dus în camera mea și m-am îmbrăcat în hainele pregătite de aseară. Tinuta mea consta intr-o pereche de blugi nu prea mulați și un maiou de un albastru marin. Parul meu blond , l-am pieptănat și l-am lăsat sa cada în valuri peste umeri ajungând pana la jumătatea spatelui. După asta am luat peria de pe măsuță și am băgat-o în geamantan alături de pijamale. Am mai aruncat un ochi prin camera sa văd dacă nu am uitat ceva și mi-am luat în picioare sandalele. Am deschis usa și am pornit către biroul directoarei. Am trecut pe lângă sala mare, în care acum se lua micul dejun și era mare harmalaie înăuntru.

- Buna ziua! Am spus în timp ce am intrat în biroul doamnei Williams.

- Repede ca nu am timp de discuții! A spus ea nervoasă ca de obicei .

După câteva minute de stat în birou am ieșit cu zâmbetul pe buze afișându-mi gropitele. Era pentru ultima data când pășeam pe holurile pustii ale "închisorii" așa cum am o denumit-o în toți acești ani petrecuți aici.

Imediat ce aerul proaspăt și cald de afata mi-a intrat în nas am rasuflat ușurată. Acum trebuia sa mă grăbesc dacă voiam sa mai ajung la scoala pe ziua de azi.

-Taxi! Am strigat imediat ce am iesit pe porțile orfelinatului.

- Buna ziua! Unde ați dori să mergeți? Intreba șoferul odată ce ne-am asezat inapoi in masina.

- Strada nr.45 la sud! Am spus și șoferul a pornit imediat.

După ce am mers aproximativ 15 minute am ajuns în fata casei mele. Casa pe care nu o mai văzusem de 8 ani de zile , deoarece drumul spre școală nu trecea pe aici. Odată ce taximetristul mi-a dat geamantanul, i-am plătit și a pornit val vârtej. Am pășit timida în casa uitându-ma în stânga și în dreapta. Totul era acoperit de o panza alba. Praful domnia în acoperișul închis , dar acum nu aveam timp de curățenie. Mi-am lăsat geamantanul în vechea mea camera. Totul era așa cum îmi aminteam. Intrai în casa intr-o sufragerie mare în stânga aveai bucătăria și dormitorul părinților iar în dreapta era camera mea. Nici nu îmi trebuia mai mult , mai ales ca acum eram singura care stateam în toată casa. Am pășit usor prin camera inspectand locul de mult uitat după plecarea mea.

După ce turul casei fu făcut mi-am luat ghiozdanul si am iesit pe usa. Vis-à-vis de casa mea , tocmai ieșea un băiat cunoscut. Era EL, cel care imi făcea viața un calvar la liceu. Era popularul și bogatașul scolii, iar pe mine mă trata ca pe o cârpă ori de câte ori mă găsea pe hol.

Cand ma văzu se incrunta puțin , după care zambi draceste si porni spre școală. Eu m-am prefăcut ca mi-am uitat ceva în casa , doar ca sa nu merg după el , ca cine știe ce idei mai îndruga pe acolo, dar oricum presimteam ca ceva se va întâmpla azi la scoala mai ales ca m-am întâlnit cu el aici...și acel ceva nu era deloc bine.....