Conversații în oglindă

Tot înainte

          E ciudat. Sincer. Noi ne lamentăm mereu că, ba avem mult de lucru, ba nu ne mai ajung banii, ba nu facem suficiente lucruri prin casă, ba nu reușim niciodată să prindem din urmă cu toată treaba. Stai puțin!

          Pune puțin toată goana asta nebunească pe pauză. Doar câteva minute, cât să îți tragi sufletul, și să reflectezi puțin asupra lucrurilor. Să te uiți puțin în oglindă. Recunoști persoana pe care o vezi? Îți aduci aminte să fii ajuns aici? Să arăți așa? Sau te-ai pierdut pe drum, și nici măcar tu nu știi unde și/sau cum?

          Îți mai aduci aminte sentimentele care aroape te doborau, te culcau pe podea încovrigat/ă de durere, pentru că nici tu nu știai cum să le gestionezi? Sau momentele de amorțeală fizică, datorate prea multor răni sufletești si mentale? Dacă îți aduci aminte acum, probabil le reprimi imediat, de teamă că se vor redeschide. Dar până nu vei începe procesul lung și obositor de înțelegere și acceptare, nu le vei putea înfrunta din nou. Vorba aia: te-ai fript în ciorbă, sufli și în iaurt. Dar tocmai asta e chestia.

          În ordine ca să poți merge înainte, trebuie să le înfrunți. Chiar dacă ți-au lăsat cicatrici, pe viață, poate, trebuie să faci pace cu tine. Și ăsta este un lucru benefic, pentru că făcând asta, te vindeci. Ai putea spune: nu ai dreptate! Rănile se vindecă. Cicatricile rămân mereu acolo, urâțind pânza sufletului și amintindu-ne constant de rănile căpătate. 

          Am vești bune pentru tine, în cazul acesta: rănile se vindecă, da. Dar în timp, cicatricile dispar. Ce a fost în trecut, rămâne acolo. Pentru persoanele inteligente și mature emoțional, trecutul nu influențează prezentul, tocmai pentru că au învățat din greșelile de acolo, și în prezent nu le mai repetă. Ai un viitor incert în față, este drept. Dar cu pași mici, îl poți contura, focusându-te pe ceea ce poți face aici și acum.

          Ai emoții, știu. Și e normal. Ai și frică, și nesiguranța de: dar dacă nu o să reușesc, dacă nu o să iasă bine, dacă nu o să iau examenul, sau interviul, dacă mă va respinge, dacă nu mă va ierta, etc. Și este normal să le ai. Dar atâta timp cât tu te-ai pregătit pentru asta, go for it! Mai bine să mergi înainte cu un eșec și cu o lecție învățată, decât să trăiești restul vieții cu regretul că nici măcar nu ai încercat. 

          Învață-te cu tine. Cu inima ta. Cu emoțiile și sentimentele tale. Cu adaptabilitatea ta. Încă poți face o schimbare. Pentru tine. Procesul este lung, greu, este drept. O spun, pentru că văd asta la mine. Să îți schimbi modul de gândire, comportamentul și vorbirea, este foarte greu. Nu imposibil. Și gândește-te așa: dacă pe mine, să mă schimb, îmi ia atât de mult, și este atât de greu, cum pot eu să fac eforturi supra-omenești încercând să schimb alți oameni? Nu ai cum. 

          Nu poți controla oamenii din jurul tău, sau evenimentele ce se întâmplă. Poți controla un singur lucru. Cum reacționezi tu la ele. Consider că este mai benefic pentru tine să reacționezi într-un mod pozitiv, într-un mod care te ajută să evoluezi. Evită să adâncești dramele, și exagerărle, nu vor aduce nimic bun. Și vei observa că încet, dar sigur, tu singur vei realiza că ai început să te schimbi. Îți este mai bine. 

          Te gândești la lucruri pozitive. Dormi mai bine. Mănânci mai bine, socializezi cu alt tip de persoane, care împărtășesc aceeași mentalitate și gândire ca și tine. Planurile încep ușor să prindă contururi pronunțate. Și ajungi în punctul în care te uiți iar în oglindă, și recunoști persoana. Zâmbești, ești împăcat cu tine, cu trecutul tău. Ești bine. Și stii ceva?

          Sunt mândru de tine! Ține-o tot așa. Vor veni lucruri bune în viața ta. Mergi tot înainte!