『𝐃𝐨𝐚𝐫 𝐨 𝐧𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞 𝐩𝐚𝐬𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥ă』||Ⓣⓐⓔⓚⓞⓞⓚ

~11~

Mă trezesc și merg sa îmi fac un dus. Gândul meu era doar la mesajul asta de Jungkook aseară și la faptul că el m a luat de mână. Mă uit în sus zâmbind apoi ies din dus. Mă îmbrac cu uniforma școli și plec. Ajung la școală și observ că niște copii mai mari se luau de San,puștiul cu care m am împrietenit ieri. Merg acolo grăbit.

Tae:Ce se întâmplă aici băieți?

:Nu e treaba ta Kim. Dispari de aici daca nu vrei sa ai probleme

Tae:Will,lasă-l pe bietul băiat. Haide sa vorbim noi. Aveam aceiași vârstă. Nu te lua de cei mai mici.

Will:Kim,taci. Nu te baga în treaba mea. Nu am nimic de vorbit cu tine ci cu mucosul asta.

Atunci nervi mei se ridică la maxim și îi dau lui Will un pumn în față. El încearcă să îmi de-a înapoi însă mă urc peste el.

Tae:Crezi că scapi așa ușor William?

După ce îl bat măr pe tip vine directorul școlii anunțat de alti copii. Mă ia în biroul său alaturi de Will.

Director:Tae? Ce e în capul tau? De ce l ai bătut pe William?

Nu zic nimic și mă uit urat spre blegul de Will.

Director:Spune Tae! Sau ești exmatriculat!

Tae:Domnule Choi,de ce se ajunge până aici? Mucosul asta s-a luat de un puști de clasa a noua. Am încercat doar sa îl ajut pe San.

Director: William,ce e cu tine? De ce te ai lua de un boboc?

Will:Îmi pare rău domnule director. Doar că nu mă luam de el,îmi e prieten și doar glumeam. Însă blegul de Taehyung a înțeles altceva.

Director:Așa e domnule Kim?

Tae:Nu,nu este așa. Chemati-l aici pe San. Vă va spune el cum sta treaba.

Văd cum San era atât de speriat. Se așează pe un scaun și așteaptă întrebarea directorului.

Director:Deci San. William îți e prieten? Voi doar vorbeati amical?

San:Da,suntem prieteni domnule director.

Cum? De ce minte San. De ce îi ia apărarea lui Will. Cum de îmi poate face asta?

Director:Deci...domnule Kim. San spune că este prieten cu William. Ce facem în această situație.

Tae:Îmi pare rău domnule director dar eu credeam că Will voia să îl bata pe San. Îmi pare rău,e vina mea. Exmatriculați-mă nu mi mai pasa. Tata îmi poate găsi alt liceu mai bun.

Director:Tae,ținând cont că ai cele mai bune note și esti cel mai bun elev al acestui liceu voi trece cu vederea asta. Dar sa nu se mai întâmple te rog.

Tae:Va promit. Pot pleca?

Director:Desigur, plecați toți.

Ies grăbit din sala directorului și îmi pun căstile în urechii. Îmi dau muzica tare și o iau la pas. Mergeam acasă pentru că nu mai aveam niciun chef de ore și de mutrele colegilor. Deodată simt o mana pe brațul meu. Mă întorc și îl văd pe San. Mă fac că nu îl văd și încep să merg din nou.

San:Tae,stai te rog!

Mă întorc spre el și îmi dau căștile jos.

Tae:Ce mai e San? Am încercat să te apar și tu l ai susținut pe William. Credeam că suntem prieteni. Mă voi întoarce la obiceiul meu de a crede că prieteniile adevărate nu exista.

San:Suntem prieteni Tae. Ești singurul meu prieten. Însă...îl plac pe Will. Îl plac atât de mult și când e în preajma simt că mă pierd pe mine. Începe să plângă

Tae:San,liniștește-te. Acum înțeleg de ce ai făcut asta. Cred că aș fi făcut la fel pentru băiatul pe care îl plac. Îl ia în brațe pe San

După ce San își revine din plâns mergem să mâncăm ceva. Îi iau ceva de mâncat lui iar eu îmi iau o cafea. Nu aveam chef de nimic.