Dragostea e o Poveste Nouă

6~Sărutul

Asta nu se va numi viață, perioada în care va trebui să o petrec cu nătărăul, ci chin adevărat! Universul vrea să îmi dovedească că mereu acolo unde e rău, e loc pentru și mai mult rău. Rău ce vine tot la mine.

Și îmi fac griji și pentru Sevy, așa idioată cum e. Nu a mai dat nici un semn de viață de când am ajuns la școală și a dispărut, sub pretextul că are ceva de clarificat. Regret acum că nu am urmărito.

Dupa expresia gânditoare a celui din fața mea, poți să-ți dai cu ușurință seama că și lui îi trece prin minte același lucru.

Parcă simțind că mă gândesc la ea, telefonul îmi bâzâie în buzunar. E un mesaj pe instagram.

"Doamna Anderson vorbește la telefon. Am impresia că e un BĂRBĂT"

---Trebuie să plec, sar de pe masă imediat, culegândumi ghiozdanul abandonat la picioarele unei mese.

---Unde? Întreabă Mihai oprinduse din scris.

Când e vorba de doamna Anderson nu mai ai când răspunde la întrebări, așa că îmi i-au la revedere cu un gest al mâinii și verific încă o dată mesajul cu locația blondei.

O femeie singură la 43 de ani ce niciodată nu a avut vreo relație cu un reprezentant al sex-ului opus, bântuie holurile liceului de elită în căutarea vreunei victime. Bârfele despre ea circulă repede ca într-un carusel. Și despre mine știu că o fac. Aud numele meu la fiecare pas executat, dar nici că îmi poate păsa mai puțin.

Când mă uit la doamna Anderson am impresia că îmi văd reflexia peste 30 de ani. Voi îmbătrâni singură cu 2 câini întro cocioabă de tot rahatu'. Blonda sigur va fi căsătorită cu un bilionar până atunci, sau dacă are noroc, cu un dealer în devenire.

Că venind vorba de ea, o zăresc în spatele unei statui a fântânii arteziene. Pe masură ce mă apropii soarele mă bate direct în cap. Halal loc și-a mai găsit și Sevy să o spionăm pe profa de fizică.

---Storm, nu mai veneai?! Treci încoa, mă trage blonda de umăr să mă aplec. De parcă ar conta, oricum nu ne vede nimeni.

Îmi concentrez privirea asupra locului în care îmi indică cu degetul și mă încrunt.

---Nu văd nici o doamnă Anderson, doar idioții de Eden și...Dominick.

Beculețul mi se aprinde mai spre finalul frazei, și jur că o s-o omor! M-a păcălit să vin aici să mă uit la ei cum fumează.

---De ce era musai să mă chemi și pe mine? Dacă vroiai să-ți adimiri iubirea o puteai face și singură, să știi.

Îmi aruncă o privirea din acelea care îmi dau de înțeles că ori tac ori mă aleg fără un dinte. Încă mai am nevoie de ei, așa că ridic mâinile în defensivă. E mai periculoasă în perioada asta.

---Știi și tu că dacă îți spuneam adevărul nu mai veneai.

Are dreptate. Nu veneam.

Oftez și îmi îngustez ochii încercând să văd ce găsește ea așa interesant la cum își distrug ei plămânii cu subtanța toxică bine cunoscută. Doar privind fumul alb ieșindule pe gură îmi întoarce stomacul pe dos. Înghit senzația de greață din gât, nevrând să par mai ciudată decât sunt deja.

‐--Stau acolo de la începutul pauzei. L-am urmărit pe Eden toată dimineața. Sunt sigură că plănuiesc ceva.

---L-ai urmărit? O chestionez de-adreptul șocată. Se pare că a venit timpul să tai de pe listă și lucrul ăsta nebunesc de care nu o credeam în stare. Mai are rost să o întreb de ce ar face una ca asta?