Fost lunetist al Forțelor Marine , iar acum unul dintre cei mai căutați criminali din toată Europa - Umut Kemal se întoarce la Istanbul cu un rost - acela fiind Saflik.
O micuță pictorița in devenire și unica fiică a gangsterului Ejder( Emre ) Kemal...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cu lacrimi pe față, Saflik probează rochia albă ce ii va deveni veșmânt in mai puțin de o săptămână.
Își ștersese rapid lacrimile de pe chip , aranjându-și puțin machiajul. Ușa se deschisese cu un scârțâit asurzitor, lăsând la iveală, trupul lui Necip .
- Arăți foarte bine. - Neco! - Am vrut doar să te văd micuțo , atât.
Se întorsese cu fata spre bărbat – își forțase mușchii feței să se încordeze in forma unui zâmbet forțat, care ascundea sub el , milioane de lacrimi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Poți să ieși acum! - Ce-ai zice să mă lași să te privesc mai îndeaproape? - Neco! Ajunge !
Îi apucase bărbia, forțând-o să-l privească – își apropiase buzele de ale ei , sărutându-le forțat.
- Tu ești a mea , Saflik! Sa ții minte asta !
Ieșise trântind ușa în urma lui – se lăsase în jos , punându-şi capul pe genunchi, lăsând lacrimile și durerea să îi iasă din suflet.
- Dar nu vreau să fiu a ta ...vreau să fiu a lui Umut, fiindcă lui îi aparține inima mea...
La Budapesta– Umut și Burak își strâng lucrurile pentru a se întoarce la İstanbul, de unde aveau să o ia pe Saflik pentru Umut.
- Nu uita poza .
Umut aprobase ușor și se întinsese pentru a lua fotografia lui Saflik – zâmbise pentru el , când dăduse de zâmbetul ei cald și o strânsese la inimă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ii iubea zâmbetul– de fapt, iubea totul la ea , iar faptul că vor fi împreună din nou , după atâția ani , îl bucura și mai tare.
- Ești gata băiete? Mergem să pețim fata . - Unchiule, nu știu ce m-aș fi făcut fără tine . - Păi... n-ai fi ajuns aici . Așa că haide o dată, animal de om ce ești!
Amândoi râseseră și pășiseră împreună peste pragul conacului din Budapesta – care totodată era împrejmuit de pădure .
In aeroport, toți ochii erau pe Umut și Burak, care erau și cunoscuți pentru ceea ce făceau mereu.
Odată decolat avion , inima lui Umut începuse să bată cu putere – semn că se apropia de frumoasa lui naivă.
- Vin acum naiva mea , vin și nu mai plec niciodată... - Oricum nu o să mai pleci, nici n-ai unde . - Unchiule!! - Ce-i?! Dacă ești tâmpit!
In conacul de la İstanbul, Necip și Saflik luau cina în liniște – se vedea din departe,că, Saflik nu era deloc fericita.
- Mănâncă Saflik. - Nu îmi e foame ....
Pumnul bărbatului lovise masa , făcând-o pe Saflik să trasară. Își ștersese rapid lacrimile și apucase furculița, mâncând forțat.
- Trebuie neapărat să mă enervezi ? Poți face multe lucruri fără nervi . - Dacă nu te vreau ......nu e vina mea că te urăsc!
Aruncase furculița pe masă, luând-o la pas spre camera ei – nu era prima seara când mănâncă singur , dar , de data această, lucrurile stăteau diferit.
Telefonul îi suna de zor in buzunar, iar momentul in care răspunsese, fusese atunci când intrase în biroul său.
- Vorbește İbo ! - Șefu' , s-au întors... - Umut și Burak?! - Da!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îi închisese telefonul in nas , aruncându-se pe canapeaua din spatele său. Nervi îi curgeau prin vene – nu voia să accepte faptul că s-au întors. Nu voia să i-o de-a nici pe Saflik, de asta trebuia să grăbească nunta.
- Saflik!
Intrase în camera fetei , fără să ciocane, prinzând-o in timp ce se schimba. Își încordase spatele și îl privise in timp ce își înfășura, cearceaful in jurul ei .
- Poți să pleci , vreau să mă schimb... - Trebuie să vorbim. - Spune ... - Grăbim nunta ! Și fără comentarii!
Nu apucase să spună ceva , căci Necip se făcuse dispărut de după ușă . Rămăsese șocată și izbucnise in plâns – credea că va scăpa, că poate s-a răzgândit, dar nu vedea că va grăbi nunta.
- De ce Allah?! De ce ?! De ce mi se întâmplă mie toate relele......de ce ?!
