Martin, un catel ca toti ceilalti catei. Sau cel putin
asta credeau cei din jur despre el. Un Yorkshire Terrier, de dimensiuni foarte mici, care deseori parea de jucarie. De fapt, Martin era un Yorkie Toy. Ori de cate ori il vedeau oamenii, acesta parea un pui, un catelus mic pentru care timpul se oprise in loc si care nu mai crestea.
Stapanii sai stiau aceste detalii despre el inca din ziua in care Martin ii alesese sa ii fie parinti. Stiau ca Martin avea sa ramana mic, insa stiau si ca nu va fi orice fel de catel mic, ci va fi unul cu personalitate.
Personalitatea sa a fost evidenta inca de la primul contact. Inca din clipa in care ochii caprui ai catelusului si ochii iubitori ai stapanilor s-au intalnit, o explozie de emotii si sentimente a avut loc. Tot trupuletul lui Martin se umpluse de bucurie, si cu mare agitatie a sarit in bratele noilor lui stapani.
Aceea a fost prima sa zi. Prima zi in care avea sa devina catelul oficial al noii sale familii. Martin isi alesese stapanii, asa cum se zise. Nu le-a dat timp de gandire, ci din momentul in care i-a vazut, i-a si ales ca parinti ai lui.
Tantos in acea prima zi, Martin si-a parasit familia de origine, pe fratele sau mai mic, si pe mama si tatal lui. Parintii lui biologici nu au fost foarte bucurosi de despartire, dar l-au privit cu ochii plini de speranta ca intr-o zi se vor reintalni, si ca Martin va radia de fericire.
Martin intr-adevar avea sa radieze de fericire. A fost asa de bucuros de noua sa aventura incat nu schitat nici un semn de nemultumire in timpul calatoriei spre noua lui casa.
Avea doar 2 luni de zile, atunci cand toate aceste lucruri se intamplau. Varsta la care majoritatea cateilor faceau pipi ori pe unde apucau. Martin insa nu era ca toti ceilalti catei. El avea maniere. Stia ca nu se face pipi decat in locurile special amenajate pentru treaba mica. Acest mic detaliu, ce-i drept i-a uimit pe noii lui stapani. Insa, acesta a fost doar inceputul lucrurilor incredibile ce aveau sa se intample.
Zilele treceau, Martin crestea si se obisnuia cu noua sa viata. Viata la bloc era ceva nou pentru el, deoarece in primele sale luni traise la curte. Nu ii displacea, dar nici nu ii placea in intregime. Se simtea bucuros ca isi alesese parintii perfecti, asa cum avea sa povesteasca el mai tarziu. Isi iubea noii parinti, si considera ca sunt niste oameni buni care il rasfata si il iubesc.
De un lucru insa Martin nu era prea fericit. Spre diferenta de vechea sa viata la curte, Martin era destul de singur la bloc. In afara de parintii sai, nu prea avea cu cine sa interactioneze. Se simtea deseori singur si neimplinit. Si oricate jucarii ar fi primit si oricata atentie avea, tristetea sa devenea din ce in ce mai apasatoare pe zi ce trece.
Singurul lucru care ii alina singuratea era casa de la tara, de la bunici, la care mergea o data la ceva timp. Acolo simtea ca traieste pe deplin. Lumea parca era a lui, si desi era inchis in curte, simtea libertatea ca ii tasneste prin toti porii. Acolo avea aer liber, iesea afara ori de cate ori voia, avea alti caini cu care se imprietenisera, si socializa in fiecare zi cu cate o vietate. Viata la curte era cea mai frumoasa pentru el. Dar din pacate, nu se putea bucura niciodata indeajuns de ea.
