Al 10-lea Hashira(Demon Slayer FF)

Capitolul 16(part2)

Eu si Kyojuro ne-am făcut bagajele și am plecat înspre muntele Yari. Am luat o căruță pana la Tokyo, de la Tokyo pana la Matsumoto  am luat trenul și pot spune ca mi-a plăcut la nebunie, nu mai fusesem niciodata cu trenul, iar de la Matsumoto am mers pe jos pana la poalele muntelui. În total am făcut vreo 2 zile.
Kyojuro: Ti-e foame?
Eu: Da.
Kyojuro: Hai sa mancam undeva.
Eu: Haida. As manca un ramen....
Kyojuro: Si eu un bento

Mai mergem ce mai mergem și am întrat intr-un restaurant sa mancam. In timp ce așteptăm să ne vina comanda, ii auzeam pe niște oameni vorbind despre niște demoni care dau târcoale prin oraș.
Kyojuro: Se pare ca mai avem o misiune.
Eu: Asa cred și eu.
Kyojuro: Presimt ca ne vom întâlni cu acei demoni curând.
Eu: Si eu le simt prezenta.
Eu și Kyojuro mancam și în cele din urma aflam unde erau demonii. Se prefaceau ca sunt oameni ca să poată avea parte de un bufet suedez. Însă eu și Kyojuro le-am tăiat capul în timp ce ne îndreptam spre ușa, fără a crea prea multa panica.
Kyojuro: Mi se pare ciudat sau oamenii nu s-au prea panicat?
Eu: Poate sunt obișnuiți cu chestiile de genul.
Kyojuro: Eu zic sa ne cautam o cazare. În seara asta ne odihnim bine, iar dimineața mergem sa facem niște cumpărături. Dacă mâine seara vom dormi prin munți măcar sa avem mâncare și ceva sa ne tina de cald.
Eu: Ok.
După lungi căutări, am găsit o cazare foarte frumoasa la un preț rezonabil.
Eu:*despachetez* Îs asa obosita, nu am chef de nimic.
Kyojuro: Despachetez eu, tu odihneste-te.
Dau din cap afirmativ și ies în curtea cazării sa fac o scurta plimbare, după care m-am pus pe prispa casei sa ma uit la stele.
După vreo 10 minute, își face apariția și Kyojuro.
Kyojuro: Am terminat de despachetat. *se uita la mine* Ești bine?
Eu:Da. De ce?
Kyojuro: Păreai trista.
Deodata Kyojuro  se apropie de mine și ma ia în brate.
Kyojuro: Dacă vreodată te simți trista sau pur și simplu vrei sa vorbești cu cineva, te rog vino la mine.
Eu: Mereu voi veni la tine....

Ma desprind din îmbrățișare și ma duc sa ma schimb de uniforma.
Ies din baie și îl vad pe Kyojuro dormind. Ma pun lângă el și intr-un final adorm și eu.
A doua zi, eu și Kyojuro am plecat înspre muntele Yari. Afara era frig și ningea și ne-am orientat foarte greu. Intr-un final am găsit o peșteră în care sa ne adăpostit pana se oprește ninsoarea. Cum se lăsase deja seara, eu și Kyojuro am cautat lemne pentru a face un foc.
Kyojuro: Focul asta ar trebui sa reziste măcar o ora. De am avea mai multe lemne....
Eu: Măcar le-am găsit și pe astea, altfel inghetam de frig.

Kyojuro: Ayumi...
Eu: Da?
Kyojuro: Ma bucur ca ne-am regăsit.
Eu:*rosesc* Ai mai zis asta de peste 100 de ori.
Kyojuro: Si o voi mai spune *zambeste*
În timp ce ne continuam momentul emoționant, un demon a dat buzna în peșteră.
Eu:Se pare ca distractia abia a început.
Kyojuro: Ca bine zici.
Tăiem capul demonului și ne așezăm iar lângă foc.
Kyojuro: Eu as zice sa nu mai stam prea mult pe aici și sa înaintăm.
Eu: Ok.
Am mai stat in jur de o ora după care am început sa înaintăm spre vârful muntelui.
Eu:Mai e mult?
Kyojuro: Conform hârtii, ar trebui sa dam de altar în scurt timp.
Eu:Pfaaaaa....ma dor toate oaseleeee.
Kyojuro: Hai Ayumi, știu ce poți sa o faci.
Doar ca nici bine nu am apucat sa termin propoziția ca un demon își face apariția. Destul de ciudat demonul asta, are tentacule negre, dar nu par orice fel de tentacule...

Eu:Kyojuro, ești bine?
Kyojuro: Da.
Eu: N-am mai văzut un demon din asta pana acum.
Kyojuro: Nici eu. Cred ca e vreo invenție de a lui Muzan. Oricum, sa îl învingem ca sa ajungem în locul care trebuie.
Demonul asta a fost o adevărată pacoste dar măcar l-am învins și ne-am dus misiunea la bun sfârșit.
Eu:*ma uit pe spatele lui Kyojuro* Aia e o rana cam urata. Da-ti camasa jos. O sa cauterizez rana.
Cat își da Kyojuro camasa jos am făcut un foc mic pentru a încinge lama sabiei. După ce trec lama prin foc ma uit iar la rana.
Eu:*ii dau o batista* Pune-o în gura. O sa te doară.
Kyojuro își pune batista în gura,iar eu incep sa pun lama în direcția opusa a ranii pentru a opri sângerarea. Îl auzeam pe Kyojuro cum se vaita, dar nu aveam ce face.
Eu:*pun lama în zăpadă pentru a se raci* Cam asta a fost. Hai sa mergem la sediu sa te îngrijească Shinobu.
Ajunși la sediu, Shinobu l-a luat pe Kyojuro, iar eu m-am dus sa ma spăl.
După ce m-am spălată m-am dus sa îl vad pe Kyojuro, care își lua medicamentele.

Eu: Cum te simți?
Kyojuro: Mult mai bine, dar medicamentele astea sunt groaznice.
Eu: Ma bucur sa aud asta. Eu ma duc sa dorm.
Kyojuro: Noapte bună.
Plec și când intru în camera îl vad pe Douma.
Douma: Heiiii.
Eu: Bună.
Douma: Ești bine?
Eu: Doar obosita. Poți te rog sa pleci? Vreau sa dorm.
Douma: Ok....

Douma pleaca. Chiar nu aveam chef de el. Îs obosita moarta. Ma pun în pat și ma uit pe tavan pana ma fura somnul intr-un final.