Al 10-lea Hashira(Demon Slayer FF)

Capitolul 4(part 2)

Eu și băieții am planificat sa plecam mâine în zori deoarece drumul e lung, iar pana seara sa ajungem. Când ma întorc vreau sa ii fac o vizita mamei...probabil și ea crede ca sunt moarta....
Îmi scot din dulap 2 cărți despre geishe...mama ma instruise când eram mai mica, dar vreau sa para ca sunt profesionista. Citesc ce citesc și decid sa ma duc sa mănânc. Îmi pun niște tempura pe o farfurie și ma duc înapoi în camera sa citesc. Cum întru, îl vad pe Douma...ce dor mi-era de el *tuse*.
Douma: *citeste* Gata? Nu mai vrei sa fi Hashira? Vrei sa devi geisha?

Eu: Nu e treaba ta....
Douma: Pe vremea mea, geishele erau foarte urate,cel puțin în pozele pe care le-am vazut...sunt curios cum arata acum.
Eu:Pe vremea ta? Dar câți ani ai?
Douma: Aveam 20 de ani când am devenit demon, asta e singurul moment pe care mi-l amintesc de când eram om...acum am în jur de 133.
Eu:*troll face* 133?
Douma: Tu câți ani ai?
Eu: 19...iar la 17 am devenit Hashira.
Douma: Ești încă un copil. E păcat ca cineva asa de tânăr sa își riște propria viata. Viata e ceva prețios și voi oamenii ar trebui sa v-o faceți frumoasa, gen sa va căsătoriți, sa aveți copii, nepoți...
Eu: Ai ucis atâția oameni...de ce îmi spui mie ca ar trebui sa îmi trăiesc viata?
Douma: Nu știu nici eu sincer. Poate ca mi-ai făcut o impresie buna ca altfel nu pot explica. Eu nu am sentimente, știi...
Eu:*ma pun în pat* Pai...ma bucur ca măcar un demon are o părere buna despre mine...
Douma: Adica?
Eu: De mica am fost oaia neagra a familiei. Când aveam 16 ani mama voia sa ma mărite cu fiul unui bogătaș de la noi din sat, iar eu am fugit de acasă. Când m-a găsit, ne-am certat foarte urat și de atunci nu am mai ținut legatura cu ea.
Douma: De ce la 16 ani? De parca se termina toți băieții din lume.
Eu: La 16 ani, părinții își logodesc fetele.  Asa e peste tot.
Douma: Ce prostie.
Eu: Insfarsit cineva care ma înțelege. Se pare ca nu ești ca toți demonii...
~Douma pov~
Ce naiba e sentimentul asta? Inima mea  de gheata deodată a început sa bata...
Fata asta...ce naiba mi-a făcut? Are glicină în camera?

~Ayumi pov~
Fără sa vreau folosesc Respirația Ploii,iar parul meu se uda....la naiba....urăsc când se întâmpla asta.
Douma:*rade în hohote* Ce naiba a fost asta?
Eu:*Iau un prosop și mi-l pun pe cap* Uneori folosesc Respirația Ploii fără sa îmi dau seama și se întâmplă asta.
Douma:*ma bate pe umar* Ești de treaba, vom deveni prieteni buni.
Eu? Prietena cu un demon? Sa o creadă el.
Douma: Pentru ca ai fost Hashira de treaba și nu ai încercat sa ma ucizi, am un cadou pentru tine.
Huh? Ce cadou? Îmi va înfige un evantai în cap sau ce? Nu înțeleg...
Deodată Douma își apropie palmele și creează ceva? E cumva o figurina de gheata?
Douma: Poftim. Asta esti tu. *îmi da figurina* Gheata pe care o creez nu se topește asa ca nu îți face griji ca se va transforma intr-o balta de apa.

Eu:*rosesc* Um...mersi....am și eu ceva pentru tine.

Douma:CE TAREEEE. SE PARE CA AVEM ABILITATI ASEMANATOARE.
Eu: Nu chiar. E o combinație dintre cele 2 abilitati ale mele. Se va topi în scurt timp.
Douma ia floarea de lotus din mana mea și o baga la el în buzunar.
Douma: O sa plec. Te las sa te odihnești.
Deodată ma trage de o mana și ma strânge în brate.

Douma: Mersi pentru cadou. Ne mai vedem. Bye-bye *îmi face cu mana și dispare*
Imediat cum a plecat m-am făcut roșie toată la fata și am început sa ma dau cu capul de pereți....la propriu.

Deodată aud batai în ușa și ma duc sa deschid. Era Iguro. Pentru o secunda am uitat ca el are camera fix lângă a mea.
Iguro: Ești ok? Am auzit batai în perete.
Eu: Da, sunt ok. Scuze ca v-am trezit pe tine și Kaburamaru(șarpele de la gatul lui)
Iguro: Pune-te sa dormi ca pleci în zori.
Eu: D-da...

~va urma și partea a 3-a~