Alian Invazion-/Butterfly

1.Bullying

Bullying-ul este o problemă cu care umanitatea se confruntă încă de pe vremea lui Parvante Chiorul. Poate chiar de dinaintea lui, nu poate, sigur.
Dar de a lungul timpului problema s-a tot agravat și agravat, și amânat și amânat. Și acum în 2022, bulling-ul este cea mai mare și nociv fenomen în rândul tinerilor. Și partea proastă este că nimeni nu acționează, un copil hărțuit are doar două obțiuni.
"Să o dea, sau să o ia!"
Dar niciodată răspunsul la violență nu a fost tot violenta, pentru că asta atrage...
Și mai multă violență!
Deci care ar fi alternativele?
Să ceară ajutor care, ori nu îl va primi, ori va înrăutățit situația sau...
Taci și înghite, că așa au făcut și pe vremea lui mamaie, așa vor face și nepoți nepoților tău.
De ce?
Pentru că schimbarea pas cu pas durează, și până nu cade limbă de la clopot, nimeni nu va ști că a fost bătut!

***

Astea au fost câteva gânduri pe care Deli le avea în timp ce se spăla pe dinți.
Răstălmăciri ale minți ei, de care din cauza somnului care persista în dimineața aceia, au făcut-o să nu le dea atenție. După ce termină să își spele și dinți și fața Deli se târăște pe călcâie până la dulap pentru a căuta ceva de purtat pentru școală. Find spre sfârșitul anului și fiind cald se hotărăște să își ia o rochie înflorită. Rochia era simplă, până la genunchi, cu culori pastelate care îi evidenția chipul palid și pistruiat. Își piaptănă parul blond și îl prinde intrun coc lejer de asupra capului. Dar își lase două suvite de par care să îi complementează fața.
Își încălțat teniși, își ia ghiozdanul și pleacă. Nu îi plăcea că tatăl și fratele ei erau plecați dimineata. Plecau înainte ca ea să se trezească și nu îi plăcea.
Ar fi preferat companie dimineata, nu era o persoana care se pregătea greu, chiar dacă era somnoroasă dimineața.
Așa că iar fi plăcut să ia dimineata micul de jun cu cineva, dar pentru că era singură dimineata, prefera să ajungă la liceu mai întâi. Ca să poată loa micul de jun, sau mai bine zis o gustare, cu prieteni înainte de ore.
Ajunge în stația de autobuz unde îl zărește pe Denis, prietenul ei cel mai bun din a-3-a. Somnoros aproape adormind pe unul din scaunele din statie. Băiatul cu un păr brunet și ciufulit, care ascultă muzică, își scoate căștile atunci când observă prezența fetei.

-Ce faci țestoasă, iar dormi?zice fata cu un zâmbet crescadui în colțul guri.

-Bine iepure, nu iar, din nou.își corectează băiatul prietena cu acelaș zâmbet care creștea.

-Cărămida noastră de autobuz nu mai vine? În ritmul ăsta o să întârziem.zice fata holbându-se după autobuzul rătăcit.

-Nu te stresa, ajungem la oră, da chiar și așa, ce avem prima oră?întreabă Denis uitându-se prin telefon după poza unui orar, pe care nu o găsea.

-Prima oră fizica cu Petrescu și după aceea română cu directoarea.zice Deli uitându-se la ceas.

-Uite blondo, ne-a venit caleașca, nu întârziem. Apropo,te prinde rochița, îți stă bine cu ea.constată băiatul după ce aruncă o privire mai atentă asupra prietenei lui.

După un scurt "mersi", cei doi se urcă în autobuz și își continuă drumul către școală râzând și discutând. Ajung în final în școală și bucurie celor doi dispare.
Dacă uni copii sunt nerăbdători să ajungă la școală pentru a-și vedea colegi de clasă și prieteni, asta nu era și cazul lor. Atunci când cei doi intră în clasă anumite bisericuțe își întorc atenția asupra lor. Denis ajunge la banca lui fără probleme, dar norocul nu e și de partea lui Deli. Drumul îi este oprit de o apariție care îi taie drumul.
Mai înaltă decât ea, mereu fardată cu codițe de tuș la ochii și cu un păr creț și brunet, mereu pieptănat pe o parte.
Un aer superior ei din toate punctele de vedere și o personalitate pe care nu și-ar dori-o niciodată.

-Delia, prietena mea, iar ai venit cu zdrențe din astea de la second, pe tine?

-Numarul 1, pentru tine sunt Adelina și numărul 2, nu suntem prietene Rebeca, așa că dă-te!

Zice Deli fără pic regret, era sătulă de persoana ei, o aroganță care se lega de toată lumea doar pentru că își permite.
Așa că Deli în fața ei nu ia tăcut niciodată. Nu i-a permis niciodată să se ia de ea sau de Denis fără să îi întoarcă nici măcar o privire. Nu suporta să fie călcată în picioare de o persoană care nu se respectă nici pe sine, dar mai pe cei din jur.

-Las-o pisi în pace, azi îi stă bine, avem la ce ne uita!

Zice Cătălin, iubitul Rebecăi, un arogant și un nesimțit la fel de mare ca și iubita lui. După cuvintele astea Deli simte o palmă care ia lovit ușor fundul. Nu ezită să se întoarcă cu fața la el și să îi arunce o privire nu tocmai prietenoasă.

-Încearcă să nu mă mai atingi, sau data viitoare rămâi fără mână.zice acid, ochii ei căprui strapunzând albastrul din ochii băiatului.

Nu a durat mult și în jurul lor s-a format un mic cerc de spectatori format din prieteni acelor doi. Deși amândoi o întreceau cu un cap pe Deli, ea nu voia să se lase în fața lor. Și de fapt, asta era lucrul care îi enerva cel mai mult pe cei doi. Era faptul că dintre toate persoanele de care își băteau joc, ea era dinte putinele care riposta.

-Și ce ai să faci cu ea dacă o iei, te dezvirgnezi?întreabă băiatul și surâde satisfăcut când "publicul" rade la remarca lui.

-Am să ți-o bag ție pe gât, ca să taci odată.

La remarca asta băiatul se apropie de fată cu o privire ucigatore, nu ar fi vrut să se facă de râs în fața "publicului".
Și cel mai important, în fața iubitei lui, singura care își permitea așa ceva cu el.
Cel puțin până atunci.

-Ce naiba ai spus, repetă?

Zice Cătălin încordandu-se, dar momentul celor doi e întrerupt de profesorul care atunci intra.

-Alo alo, ce e aici? Sandu, Fugaru, în bancă cu voi?zice profesorul punând catalogul pe catedră.

-Domnule să știți că Cătălin...

-Chiță, vrei să încep și cu tine?
...Așa ziceam și eu.

Încearcă Rebeca să îi ia apărarea dar profesorul nu e inpresionat. Așa că ora începe și profesorul începe să scrie pe tablă.

Mersi de ajutor mai devreme "prietene"

Este un bilețel pe care Deli îl dă lui Denis, cei doi stând în aceași bancă încă de când sau cunoscut în prima zi.

-Sti că am vrut dar...

- Nu te mănâncă țestoas-o să ști, nu mai fi mereu doar în carapace. E și el băiat ca și tine, nu te poate lovi de față cu noi toți. Dar văd că trebuie să fiu eu bărbat pentru amândoi.

-Ști că mă emoționez când...

-Vorbesti cu el, ca și noi restul, dor că pentru noi se numeste intimidare.

-Cine a zis că nu mă intimidează și pe mine, mai ales mușchii i-ai lucrați și...

-Denis ai ceva de împărtășit cu clasa?
Te rog, spunene și nouă, ce e așa interesant de vorbiți voi acolo?
...În picioare dacă poți să ne spui!

Discuția celor doi tineri e întreruptă de profesor care îl blochează pe Denis cu intrebarea lui. Nu putea să îi zică că vorbeau de crush-ul lui, mai ales de față cu el. Dar din fericire Denis e salvat de o persoană întârziată care își face apariția în clasă și un:
"Mai salvat Mărie!"
Își face apariția în mintea băiatului văzând că profesorul își mută atenția asupra ei.

-Domnișoara Patrulescu, ce este cu dumneavoastră la ora asta aici?

-La ora asta a terminat traseul!se aude prin clasă vocea răutăcioasă a Rebecăi pe care profesorul alege să o icnore, ca și restul.

-Stiți că tramvaiele circulă greu și...

-Da am înțeles, poți loa loc, continuînd...

Gata, era salvat, sigur putea să se așeze la loc. Sau asta credea Denis, fix când a hotărât că e timpul să se așeze la loc s-a auzit.

-Deci Denis, te-ai gândit ce e așa amuzant de vorbit în timpul orei, sunt curios, vreau să stiu ce era așa interesant?