O poveste spusă în negru

Interferențe

Cerul era plin de nori gri care acopereau întregul cer. Soarele abea se mai observa pe cerul întunecat. Vântul bătea ușor ștuierând ocazional. Astăzi era o zii mohorâtă. Însă lui Allen și Road le plăceau mai mult zile întunecat și nostalgice decât cele luminoase și însorite, așa că nu era o problemă.

În mijlocul orașului, pe o bancă maronie făcută din arțar, doi copii din nobilime stăteau și își plănuiau următoarea mișcare.

-Deci Allen~ După cine ar trebuii să mergem mai întâi ? Întrebă o fetiță de doisprezece ani, Road, în timp ce își flutura umbrela, Lero.

-Păi, dacă toți am primit ținte atunci exorsiști sigur vor realiză că începem să ne facem mișcările. Îi răspunse vag, băiatul apoi îi zâmbi larg.

-Aaa ! Atunci o să își cheme generali înapoi~ Îi răpsunse melodios Road. Știa unde merge fratele ei cu asta. Pentru a nu fi o povară să găsească generalul mai târziu atunci cel mai bine ar fi să meargă după el întâi.

Fetița se ridică grațios de pe bancă și săltă elegant spre fratele ei.

-Deci ai deja un plan în minte, Allen ? Îi spuse Road sunând mai mult ca o congluzie decât o întrebare.

-Sigur că am unul. Îi răspunse băiatul cu îndrăzneală. Și o să fie unul distractiv~! Apoi amândoi începură a rânde malefic, primind multe priviri neliniștite de la oamani de pe stradă.

---------------------------☆-------------------------

Într-o grădină mare, plină de flori colorate și parfumate, pe iarba moale și netedă, un bărbat tânăr cam de vreo douăzeci de ani, zăcea liniștit, cu o carte în mână și o pisică neagră în brațe, scărpinândo ocazional sub bărbie în timp ce aceasta torcea.

Un sunet asurzitor răsună prin orașul alb ca spuma laptelui, însă bărbatul nici nu clipi. Era deja obijnuit cu incidente asemănăoare. Deobicei, gemeni, Jasdero și Devit se certau cu Road și Allen iar de mult ori argumantul se transforma într-o adevărată luptă. Însă nu de data asta, Skinn a dat din greșală peste setul de chimicale din laboratorul lui Fiddora, iar acestea au cauzat marea explozie.

Tyki a oftat, se auzeau două perechi stridente de pantofi pe podeaua lucioasă a arcului. Tyki știa foarte bine cui le aparțineau acești pași, Road și Allen sigur veniseră să îl ațâțe dinou.

-Bună Tyki~ Se auzi glasul melodios a lui Allen. Băiatul sări spre Tyki și îl îmbrățișă cu putere. Pisica cenușie sări din poala acestuia, și plecă grațios, căutânduși alt loc pentru a moțăi.

-Bună Allen, bună Road. Le răspunse Tyki cu un glas care spunea ,,Nu am chef de poznele voastre".

Allen îi dădu drumul lui Tyki și merse elegant spre Road. Amândoi începură să rânjească. Tyki oftă dinou, deobicei când aveau acele rânjete pe fețele lor asta însemna că voiau să se joace cu el. Însă ce ei numeau jocă era orice dar asta ! Fie îl îmbrăcau în haine ciudate și caraghioase sau îl fugăreau Allen cu cuțite ascuțite din argint iar Road cu lumânări aprinse și colarate sau cine știe ce fel de așazis joc.

-Ce vreți ? N-am de gând să mă joc cu voi. Îi întrebă plictisit și încruntat Tyki.

-O, Tyki ! Ne-ai rănit inima~ Îi răspunse Road dramatic, încercând fie să îl provoace fie să îl enerveze. Însă Tyki s-a confruntat de mult ori cu cei doi monstruleți așa că știa cum să le răspundă.

-Nu știam că aveai una. Îi zise Tyki acesteia cu un zâmbet larg pe față. Fata nu îi răspunde la comentariu așa că le puse dinou întrebarea. Ce vreți ?

-Hmm, oare ce am vrea~ Îi răspunse de dat aceasta Allen. Știu ! Continuă băiatul. Poți să ne ajuți să cumpărăm bilete de tren ?

-Bilete de tren ? Repetă Tyki.

-Da. Nu o să ne lase să le cumparăm noi. Domnul de la casa de bilete a zis că avem nevoie de cineva matur. Îi zice încruntată Road, și ea și Allen erau destul de maturi ca să își cumpere niște bilete de tren !

-Înțeleg asta, dar de ce nu folosiți arcul ? Sau una din ușile tale, Road.

Perfect ! Acum Tyki făcea pe detectivul. Amândoi urau când o făcea. Era foarte enervant. Așa că Allen decise să i-o spună mare și lată.

-Dacă o să mergem într-o misiune în Belgia am prefera să nu ne gândim la când trebuie să fim la școală. În plus eu luni am un test la matematică și Road are unul la fizică. Murmură Allen în barbă ultima parte. Însă Tyki reuși să îl audă.

-Deci ? Ne ajuți~ Întrebă Road fericit. Chiar nu voia să dea acel test la fizică și dacă mai și puteau să omoare un general al ordunului negru atunci era și mai bine.

-Bine. Vă ajut. Nici mie nu mi-a plăcut matematica sau fizica. Îmi aduc aminte prefăcândumă ca eram bolnav când aveam un test. Le mărturisi Tyki aducânduși aminte de vremurile când el era la școală.

-De ce nu ne-am gândit și noi la scuza asta. Se întrebară amândoi gândinduse la toate teste pe care ar fi putut săe rateze cu puțină actorie.

-Sunteți Noah, nu v-ar crede nimeni. Le răspunse Tyki, întrebânduse cum de uneori cei doi erau printre cei mai destepți din familie iar uneori la acelaș nivel mental cu Devit și Jasdero.

-A, da. Exclamă Allen realizând că nu puteau folosi această scuză.

-Vă voi face rost de bilete pentru un tren spre Belgia mâine la prima oră. Le spuse bărbatul celor doi copii.

Cu asta cei doi îi mulțumiră lui Tyki și plecară în căutarea unei victime pentru jocurile lor. Tyki înfinal era liber, scăpase de cei doi fără mare efort. Acum decât trebuia să le cumpere niște bilete de tren.

-----------------------☆---------------------------

Un birou întunecat și mohirât, documente erau împrăștiate pe podea, pe birou, prin miile de rafturi, pe canapele. Era un cojmar advărat !

Se auzeau pași stridenți pe coridoare, cineva bătu în ușa bătrână de lemn.

-Intră. Răsună o voce pițigăiată. Un adoleșcent tânăr stătea lângă birou cu câteva foi în mâna stângă și o ceașcă de cafea în cealaltă.

Ușa se deschise. O fetiță de șaisprezece ani, cu păr verzui, lung și mătăsos în două cozi și ochi de zmarald intră în cameră.

-M-ai chemate, frate ? Întrebă fata, Komui, fratele ei, uneori o chema pentru motive ridicole, spera că de data aceasta să fie ceva împortant.

Komui, șeful departamentului de ștință, își puse pe biroul plin de foi cana și își îndreptă privirea spre fată.

-Da. Aș dori să îi aduci ceastă valiză Generalului Kevin Yeegar, este undeva prin Olanda. Înăuntru este un nou golem, cel al generalului s-a oprit din a funcționa de curând. Îi răspunse fericit Komui. Știa că sora lui, Lenalee, o să vrea să meargă într-o misiune cât mai curând posibil însă el nu voia să riște.

-Desigur. Spuse Lenelee, genrealul Yeegar era un om bătrân și bun. Și el era cel care a pregătito pe Lenalee, aceasta era foarte încântată să îl revadă.

-Vei pleca în câteva ore așa că pregătește. O anunță Kmoui. Lenalee încuvință și plecă din birou.

(Publicat pe 7 iunie 2022)