Căsătorie și război

♤capitolul 15♤

Leone Del Rosa vrea sa se sacrifice pe el însuși pentru orașul său.Prefera ca el sa fie marele fiu de criminal cu "suflet bun".

Sicilia e casa lui,iar pe de-o parte, inteleg sentimentul asta destul de bine.Mi-e atât dor de casa ca as putea părăsi oricand Los Angelesul.Dar nu fară sa imi fie dor de Ryan si de familia lui,care m-au primit cu brațele deschise.

Dar un criminal,ca cei din familia lui, nu se vor schimba niciodată.Un rechin nu va deveni niciodată un delfin inofensiv.

-As spune ca e o trăsătură de familie, dar tatăl și unchiul tau prefera sa plateasca cu sângele altora.Nu ca ar însemna ceva pentru tine toate astea.

-Daca nu esti facut pentru treaba asta, atunci poti bine mersi sa iti tragi de unul singur un glonț în cap ca sa poți scăpa de propria rușine și lașitate.Afacerile din orașul asta sunt ca o junglă.Deseasă si periculoasă.Nu stii niciodata cum sau cand vei muri.

-Faci sa para viata de infractor atât de nobila.Mi se topeste inima cand vad criminali,ținându-mi discursuri despre viață.

-Nu fi ipocrită.Habar n-ai ce inseamna sa treci prin iad ca sa obții ceea ce iti doresti.

Imi spune el,dandu-și cămașa jos, arătându-mi abdomenul cu unele urme de cicatrici si ce par a fi urme de gloanțe.Unul în parte de jos al abdomenul si unul în umărul drept.
Sta in fata mea de parca ar vrea sa imi pare rau pentru el.De parca ar vrea sa demonstreze ceva.

-Ai în jur de 24 de ani și ai trait deja mai mult decât mine.Crezi ca vărsarea de sânge și toți banii aia afurisiti pot cumpara orice? Daca crezi asta,atunci ai trait degeaba atata timp.Ai supraviețuit pentru nimic.Nu ai avut decât compania nesfârșită a miilor de dolariii.

Îi spun,dar nu e parca ar intelege ceva din toate astea.

Nu poti schimba pe cineva care a trecut deja prin iad.Urmele de gloanțe si cicatricile alea îi vor rămâne mereu în minte.Isi va aduce mereu aminte de momentul în care le-a căpătat.Nu cred ca as fi putut face ce a făcut el.

-Frumoasa și mai tine si morala.Esti de admirat intr-adevar.Esti de admirat,Clarissa.

-Nu face asta.

-De ce n-aș face asta?

-Haide,Leone! Spune-mi ca o parte din tine nu e chiar pierduta complet în întunericul acela.

-Mereu încerci sa găsești bunătate in inimile criminalor?

-Doar in cei care stiu ca mai poate exista o speranță.Ai fi putut scap de mine pana acum,dar nu ai facut-o.Nu esti ca tatăl tau,nu poti observa asta? Esti mai bun decat el.Poti fi mai bun decat el.

Face câțiva pași spre mine,lăsându-se pe vine,în fața mea.Cautam orice reacție din partea lui.Leone nu e la fel ca ceilalti.Nu stiu de ce simt asta sau dacă chiar simt si nu am luat-o razna,dar sper sa nu ma înșel în privința lui.

-Uneori,în razboi,Clarissa,trebuie să faci ceva rau ca sa fie bine si vice versa.
Dacă sa raspund focului cu mai mult foc este răspunsul la toate problemele mele,atunci,asa sa fie.Sunt ei sau noi. Va trebui să înveți si tu asta într-o zi.Nu mai suntem copii.

-Eu încă sunt un copil,Leone.Nu am împlinit nici macar 20 de ani.
Am luat o decizie într-o noapte care mi-a schimbat viata complet.Crezi ca eu am vrut toate astea? Războaie,răzbunari,răpiri,vărsarea de sânge? Crezi ca am vrut să fac parte din toate astea?

-Ți-e frica.Si frica te trage înapoi.Daca simti asta acum,te va trage cu ea mereu.

-Normal ca mi-e frică.O simt peste tot.
E de parca nu ar vrea sa ma lase in pace.Sunt un copil care a moștenit chestia asta de generații întregi.Nu eram pregatita pentru toate astea.Nu sunt nici acum.Ar trebui să fie războaiele părinților noștri,nu ale noastre.