Queen of Darkness

Capitolul 12

Privește serios și debusolat, dar în același timp rămâne relaxat ca ceilalți sa nu își dea seama. Reușesc sa nu pierd cartea din mana, iar inima începe sa îmi bata cu putere când acei ochi verzi sunt acaparati de un licăr ciudat.

Nu ma pot opri din zâmbit când știu ca și-a dat seama ca sunt eu. Îl sărut, iar el rămâne impasibil din cauza faptului ca nu suntem singuri.

Nu știu de ce am făcut asta. Eu îl vreau pe Fìli sau nu îl vreau? Ce se petrece cu mine?!

Se așază la loc cu un zâmbet imens pe fata și începe sa discute cu ei.

Discuția lor este atât de plictisitoare și fără sens sau importanta încât ma face sa ma gândesc dacă pot trece prin pereți și sa dispar odată de aici.

Ma așez în șezut lipita cu spatele de perete și privesc în sus la tabloul mamei. Aproape pufnesc de exasperare. Planul meu este dat peste cap din vina apariției acesteia.

" Și Lindir, ai vorbit cu Xena? "
" Ai reușit sa o convingi sa nu plece? "
" Meraell, nu te așezi odată la casa ta? "

Pe toți zeii și divinitatile în care crezi Elrond, nu poți sa discuți toate aceste aspecte decât în camera asta când eu am treaba?

Într-un final scap de ei, dar chiar înainte de a închide ușa Meraell arunca din nou o privire asupra tabloului:

- Eu rămân sa fac putina curățenie aici, Stăpâne! cu acestea fiind spuse, închide ușa și privește în jur așteptând sa apar.

Îmi iau mâinile de pe colier, dar rămân tot invizibila. Oh, haide, nu acum! Încep sa bat din picior de frustrare și ridic mâinile spre cer.

După expresia elfului îmi dau seama ca am apărut de mult, dar nu am sesizat.

- Sa nu aud niciun cuvânt! îl ameninț cu degetul.

- Cum doriți, prințesa mea! îmi spune cu un zâmbet fermecător, din doi pași fiind lângă mine.

E suficient sa se aplece și buzele noastre s-ar atinge. Și chiar asta face. Sărutul sau e dulce, violent și suav în același timp. Gândurile îmi zboară cu câteva săptămâni în urma, pana sa plec. Când am avut parte de momente noastre frumoase și realizez de ce îl iubesc. Dar în același timp, de ce nu îl iubesc ca pe Fìli.

Da, am spus-o de nenumărate ori. Meraell e diferit, e perfect, e tot ce mi-aș putea dori cu condiția să fiu o simplă prințesă. Dar eu nu vreau asta! De ani de zile sunt ținută în frâu de cei care, chipurile, îmi vor binele. M-am săturat până peste cap să joc rolul de orfana care se află sub tutela celor mai mari vrăjitori din cauza dezastrului pe care l-ar putea declanșa. Ei habar nu au de ce sunt în stare... Tocmai de aceea îmi doresc să fiu o regină, și nu doar Regina Regatului de Miazănoapte și regina inimii piticului cu ochii aceia albaștri ca marea. Simt că lângă el voi găsi fericirea adevărată, simt un amalgam de simțăminte atât de noi și necunoscute... Viața mea devine de-a dreptul mult prea complicată.

- Ce cauți aici, hoață mică? ma întreabă punându-și mâinile în sân după ce rupe chiar el sărutul. Și ce ați furat pana acum? continua văzând ca nu ii răspund.

- Pai, fac eu lung întorcându-mă pe călcâie, o carticica și un mic inel. ma răsucesc din nou acum privindu-l cu un zâmbet nevinovat ca al unui copilaș.

- Ei bine, ce fel de carticica și inel? continuam jocul de parca nu aveam altceva de făcut.

I le pun în fata, iar el începe sa rada.

- Ești de pomina. Inelul lui Elrond? O sa te omoare dacă afla și lăsând asta la o parte, dacă dispare Cartea Neagră, sigur o sa dispărem amândoi de pe aceste meleaguri. mă încrunt la el în timp ce îl ascult. Și ce mai aveți de gând sa furați, micuța mea domnișoară nepricepută? ma ia în bratele sale, iar eu pufnesc exasperată.

- Tu ești o domnișoară nepricepută. ii simt pieptul vibrând din cauza rasului. Dacă nu veneati voi, furam tot ce voiam și habar nu aveați. îl îmbrățișez la rândul meu, și constat ca ma comport la fel ca Estel, chiar mai rău.

Meraell îmi mângâie parul apoi îmi sărută creștetul cu blândețe. Scoate dintr-un buzunar ascuns copia cărții și un inel asemănător cu cel al stăpânului sau.

- Dar, dar... cum de știai? îl întreb făcând ochii cat cepele.

- Oh, haide, Xena! pufaie dându-și ochii peste cap. Cum o sa supraviețuiești cu o duzina și un pic peste de pitici fără niciun șfanț? M-am gândit ca o sa furi ceva, te cunosc prea bine.

Sunt pregătită sa ii dau dreptate, dar îmi amintesc ca m-a confundat cu mama mea și mi-a ascuns răfuiala cu Lindir.

- Ei aș, ma cunoști într-atât de bine să ma confuzi cu mama și sa crezi ca nu aflu unele lucruri! Cum sa distrugi dulapul cu snobul acela? încep sa bat ușor din picior și sa îl privesc autoritar.

Încă tace prefăcându-se ca nu m-a auzit și privind pereții camerei cu interes.

Îl lovesc ușor în stomac, iar el nici nu scâncește, așa că îmbufnată încep sa cotrobăi prin dulapuri și sertare în căutarea unor bijuterii. Iau câteva din fiecare loc, făcând în asa fel sa nu sesizeze lipsa lor.

În acest timp elful cu ochi verzi pune la "locul lor" falsurile, ca mai apoi sa se sprijine de perete și sa ma privească cu interes.

- Ce te uiți? îl întreb cu duritate, iar el pufnește în ras făcându-mă sa ma încrunt și mai tare.

- Micuța mea cu părul lai. îmi spune cuprinzându-mi talia în mâinile sale mari, iar eu încep sa rad la apelativul dat.

- Și tu ești tot lai! încerc sa i-o întorc, dar în schimb provoc o îmbrățișare strânsă și un nou sărut.

Ne dezlipim cu greu unul de altul și o luam fiecare pe culoare opuse. Încă ii simt privirea pe spatele meu, asa ca ma înfior și privesc în urmă. Din nou acel zâmbet, dar de data aceasta își duce mana la frunte lăsând doar doua degete afara din pumn și îmi face din ochi. Semnul nostru din copilărie.

Chicotesc cat sa ma aud doar eu și ii intorc gesturile.

O sa îmi fie greu sa ii rup inima lui ochi verzi.