Elliot

Capitolul 31

"N-am nevoie de sfaturi de la un criminal" îi spune brunetul cu dispreț și pot să simt cât de încordat este. "Sper să rămâi în închisoarea asta până te duci dracului de tot" mârâie el, iar atmosfera din cameră devine atât de tensionată încât poți mânca tensiune pe pâine.

Îmi lipesc obrazul de spatele lui, mângâind încet brațul ce mă înconjoară și deja simt cum atingerea mea îi face bine și cum se detensioneză vizibil. Îmi dă drumul pentru câteva secunde și îmi strange toate lucrurile, apoi mă ia de mână și mă scoate afară din acea celulă. Nu încetinește până nu ajungem afară din acel penitenciar și nu pot decât să fiu recunoscătoare pentru faptul că îl am acum lângă mine.

Chiar nu știu ce s-ar fi întâmplat altfel și mi-e și frică să mă gândesc.

Respir adânc aerul proaspăt de afară și mă bucur de blândețea razelor de soare, dându-mi seama cât de bine se simte să fii în libertate și nu între niște pereți reci și triști de beton.

Dar toți trebuie să plătim într-o zi pentru faptele sau greșelile noastre, așa că aș face bine să nu mai fiu empatică cu cei care nu merită asta din partea mea.

Îl opresc din mers pe Elliot și îl întorc cu fața spre mine, ca mai apoi să mă apropii de el și să îl îmbrățișez strâns, refuzând să bag în seamă faptul că suntem în mijlocul curții penitenciarului sau că le stăm în drum tuturor și îi putem încurca. El, la rândul lui, îmi înconjoară talia cu brațele și își afundă chipul in părul meu, depunând pe alocuri câteva săruturi. Brațele lui sunt noul meu loc preferat, unde mă simt în siguranță și știu sigur că nimeni nu îmi poate face rău vreodată oricât ar încerca.

Deși situația încă nu este roz și ceea ce se întâmplă între noi îmi este neclar, un lucru este sigur. Amândoi avem nevoie unul de celălalt în egală măsură indiferent de cât de mult am evita să recunoaștem și să afirmăm asta cu voce tare.

"Știi cât de mult îmi place gurița aia a ta, dar uneori ar trebui să se abțină din a face comentarii care te pot pune în pericol, Everlee" îmi șoptește și îmi mângâie încet spatele cu mișcări circulare.

"E imposibil să rămâi indiferent când auzi ce tâmpenii spune" mă bosumflez și îmi ridic privirea spre expresia lui amuzată.

"Ce ai face dacă aș gândi la fel ca el?" mă întreabă în timp ce îmi dă câteva șuvițe de păr după ureche și își înclină capul într-o parte.

"Cred că te-aș sufoca eu prima în somn" îi mărturisesc și ridic dintr-un umăr, iar el râde scurt și ziua mea a devenit instant mai bună.

De fiecare dată când îl văd râzând sau zâmbind bătăile inimii mele o iau razna și ceva în interiorul meu se cutremură într-un mod inexplicabil.

"Mi-ar sta bine cu tine deasupra mea" îi aud vocea după câteva minute în care tot ce am făcut a fost să îl analizez și mă fâsticesc atunci când îi observ privirea intensă asupra mea.

"Nu asta era ideea, Kane" îmi dau ochii peste cap și îl împing ușor cu șoldul, acțiune pe care nu am gândit-o de două ori înainte.

Evident, tipic Everlee.

"Îmi imaginez ce vreau, Maxwell" spune și își plasează palmele pe fesele mele, ca mai apoi să strângă încet.

Icnesc surprinsă de ce tocmai am simțit și îl plesnesc peste mâini, dar el nu face altceva decât să rânjească satisfăcut. Atingerea lui e la fel de arzătoare ca de obicei și trebuie să recunosc că am simțit fiori, dar undeva mai jos de nivelul stomacului de data aceasta.

"Ne vede lumea, Elliot. O să spună că ești vreun obsedat sau ceva și eu vreo panaramă" mă încrunt și îmi poziționez palmele pe umerii lui în încercarea de a-l împinge, dar el se apleacă spre mine și îmi sărută lung și plăcut buzele, gest ce mă face să îmi doresc mai mult și să suspin involuntar.