She played me |+18|

Capitolul nouă

Sufrageria era silențioasă și liniștită, afară, zăpada își diminua viscolul, iar acum soarele ieșise din spatele norilor, aducând sentimente de speranță şi puritate în periferia sumbră a Londrei. Carter s-a uitat la fata din brațele lui, fața lui exprimând o expresie gânditoare în timp ce o privea trezindu-se încet din somn. Era treaz de o oră deja și și-a petrecut timpul uitându-se la pielea ei care se bucură de razele soarelui de dimineață, făcând-o să pară și mai frumoasă decât credea el.

Nu se uitase niciodată la ea cum trebuie? Ultima dată când Carter a văzut-o dimineața a fost în prima noapte împreună, în patul lui, iar ea era practic goală în timp ce dormea ​​încovoiată în cearșafurile lui. Fusese atât de distras în acea dimineață de faptul că lăsase o fată să stea acolo, încât nu profitase de șansa să se minuneze de frumusețea pe care o poseda. Uitându-se la ea acum, Carter văzu o fată a cărei frumusețe era de neegalat, pletele ei întunecate îi încadrau perfect fața strălucitoare, buzele ei roz erau cât de puțin întredeschise în timp ce respira superficial, iar pielea delicioasă a gâtului i s-a desprins sub țesătura rochiei, unde el putea vedea umflăturile sânilor ei răsturnându-se datorită felul în care stătea întinsă. Carter a presupus că ar fi în regulă dacă doar... îi săruta umărul... s-ar putea să nu o deranjeze...

Dar când ochii Miiei s-au deschis complet și a scos cel mai liniștit căscat, Carter a închis ochii și și-a lăsat capul pe spate pe perna canapelei, prefăcându-se că doarme. Miia și-a întins gâtul pentru a se uita la stăpânul brațului încolăcit peste spatele ei. Trupul o durea de când era încovoiată pe canapea, așa că și-a întins picioarele cât a putut de bine și a gemut.

- Carter. îi scutură ea umărul ușor și se mișcă în brațele lui

Pleoapele lui Carter s-au deschis și a simulat un căscat.

- Hmm? fredonă el

- Am adormit pe canapeaua ta. i-a șoptit Miia, cu ochii mari iar el înăbușiră un chicot

- E în regulă. Se pare că tatăl meu nu s-a trezit încă.

Miia dădu încet din cap, încă nesigură de toată treaba, de ce nu a dat-o afară deja? Părea că Carter era mai drăguț fiind somnoros. Ea și-a mușcat buza și s-a îndreptat spre el, întinsă pe o parte și trecându-și degetele prin părul ei oarecum încâlcit.

- Încep munca la două. spuse fără a privi în altă parte decât la irișii verzi care se uitau înapoi la ea

Carter îşi miji ochii la ceasul de pe peretele îndepărtat.

- Este zece. Ai timp. se uită înapoi la fata lui

Ea a zâmbit slab și fără să-i lase o clipă conștiinței să o oprească, și-a șerpuit brațul în jurul taliei lui și se apropiase de el. Căldura din corpul ei s-a răspândit prin sângele lui Carter și el s-a luptat cu pleoapele să nu se închidă din nou la senzația de a fi atât de aproape de ea.

- Miia... nările i s-au deschis în timp ce îi inspira parfumul de iasomie

- Da?

- Mulțumesc pentru noaptea trecută. Tu nu... nu știi cât înseamnă el pentru mine. Mulțumesc.

Amintirea zâmbetului de pe chipul tatălui său și speranța din ochii lui au fost suficiente pentru a-l face pe Carter să uite de clopotele de avertizare care i se auzeau în cap în timp ce o privea pe Miia și o mângâia ușor pe partea laterală a stomacului.

- Știu. a zâmbit larg. Îți mulțumesc că m-ai invitat.

- Da. rosti el și apoi și-a lins buzele. Arăți foarte frumos dimineața. Arăți frumos tot timpul. se corectă Carter, tușind. Dar mai ales dimineața... din cauza luminii...