Elliot

Capitolul 29

Dacă în trecut aveam un Blake sau o Lilith care să îmi aducă notițele în cazul în care lipseam de la cursuri, acum sunt pe cont propriu și mă văd nevoită să mă descurc de una singură orice ar fi. Cea care mi-a rămas alături necondiționat totuși, este Ivy, ce continuă să îmi ridice moralul și să îmi fie persoana de care am cea mai mare nevoie în fiecare zi. Ea, Ethan si Xander sunt cei care mai reușesc să îmi însenineze zilele și să mă ridice de la pământ în momentul în care mă prăbușesc pur și simplu.

Deși nu cred că puteam fi mai recunoscătoare de atât pentru prezența lor în viața mea, uneori acest lucru este destul de discutabil.

"Suflețel, mai zâmbește și tu puțin. E păcat să ne privezi de așa zâmbet frumos" aud vocea lui Xander și scutur din cap, trezindu-mă din propriile gânduri.

"Oh, Xander, hei" îi spun blondului când îi observ prezența în stânga mea și mă întind spre el pentru a-l lua în brațe. "Scuze, nu am observat că ai ajuns" mărturisesc jenată, iar el doar zâmbește și mă strânge mai tare la pieptul său.

"Cum îți mai merge, deprimată mică?" mă întreabă când ne despărțim din îmbrățișare și îmi ciufulește părul.

"Ca dracu" mormăi și îmi netezesc șuvițele rebele și tocmai ciufulite de el, iar el râde scurt. "Ție cum îmi mai merge, blondule?" adaug și doar îl privesc.

"Ca dracu" dă din umeri repetând ce tocmai am zis, lucru ce reușește să mă facă să chicotesc.

"Ai șansa să schimbi asta azi, numai uite câte fete sunt aici" zic și fac semn cu capul spre persoanele ce se află în jurul nostru, iar el rânjește.

"Degeaba dacă nu ești tu" spune teatral, iar eu pufnesc în râs și îmi duc o mână spre inimă, prefăcându-mă impresionată.

La insistențele prietenilor mei, care nu au fost deloc puține la număr și absolut imposibil de refuzat, am venit la un picnic în aer liber. Vremea de astăzi este tocmai perfectă pentru a ne deconecta puțin de la ceea ce s-a mai întâmplat în ultimul timp atât în viețile noastre, cât și de la facultate. Parcul este plin ochi de studenți și locurile libere de pe iarbă încep să fie pe minus cu cât trece timpul. Am ajuns aici împreună cu Ivy acum aproximativ jumătate de oră și ne-am ocupat locul încă de atunci, fiind în așteptarea iubitului ei și a lui Xander. Ethan nu pare să fie pe nicăieri, deși nici dacă aș vrea nu aș putea să îl zăresc acum prin mulțimea de oameni.

Trebuie să recunosc faptul că am un nod în stomac atunci când mă gândesc la posibilitatea de a da ochii cu Elliot, dar totuși sper la ce e mai bine. Am venit să mă relaxez împreună cu prietenii mei și nu să mă ascund de un anume brunet din vina căruia am ajuns de fapt să mă simt și să mă comport așa.

"Ce mama naibii caută Evans cu pupăza aia de Stone?" mârâie Xander și se uită undeva în spatele meu, lucru ce mă face și pe mine să mă întorc și să regret că am făcut asta, în nici două secunde.

Blake și Lilith ținându-se de mână și plimbându-se, deși pare că șatenul ne-a observat pe mine și pe prietenul său de ceva vreme căci privirea îi e ațintită pe brațul lui Xander de după umerii mei.

Înghit în sec și mă uit în altă parte, evitând un posibil contact vizual nedorit, și observ părul creț al lui Ethan prin mulțime. Îi fac frenetic cu mâna atunci când observ că pe noi ne caută, iar când mă vede un zâmbet i se întipărește pe buze și se îndreaptă în direcția noastră.

"Lee, mă bucur să te văd aici. Credeam că nu o să vrei să vii" îmi spune el și se așează în dreapta mea, îmbrățișându-mă scurt.

"Aveam vreo șansă să rămân în cameră când locuiesc cu Ivy, cea mai determinată persoană de pe pământ?" întreb retoric, iar el clatină din cap amuzat. "Ah, uite-ți raza de soare" adaug și chicotesc, iar fața lui se luminează instant când îmi înțelege aluzia.