Elliot

Capitolul 28

"Eram la antrenament ca în fiecare după amiază și într-o secundă era pe picioarele lui efectiv alergând după minge, iar în cealaltă s-a prăbușit pur și simplu în fața mea. Nu era în apele lui încă de dimineață, dar nu am dat prea mare importanță din simplu fapt că are zile în care se trezește cu curul în sus. Dar de data asta a fost ceva mai serios și s-a ajuns în situația în care ne aflăm" îmi spune Ethan și oftează, iar eu îmi mușc interiorul obrazului și ascult cu atenție totul.

"La telefon mi-ai spus că a ajuns iar în spital. S-a mai întâmplat asta până acum?" zic încet și îmi împreunez mâinile, stând în același mod în care stă el.

"Nu exact în felul ăsta" răspunde ușor nehotărât și eu doar dau din cap. "Uite, Everlee, e mai complicat decât pare. Nu vreau să spun chestii pe care Kane nu ar vrea să le știi, sau cel puțin să le știi de la mine sau altcineva și nu direct de la el" îmi explică el cu calm. "A avut niște complicații la inimă încă de la naștere, sau cel puțin asta știe el din ce i s-a spus de-a lungul timpului. În mod normal nu are voie să fumeze, să consume alcool, să facă prea mult efort sau pur și simplu orice altceva care îl poate da peste cap. Și știi ce face el? Exact tot ce am enumerat eu mai devreme și pe lângă asta nu își ia nici tratamentul" oftează Ethan și își ciufulește stresat părul, iar eu îi mângâi spatele în încercarea de a-l liniști câtuși de puțin.

Mă simt de parcă aș fi fost lovită de trăsnet în momentul de față și nici măcar nu știu cum să reacționez altfel la tot ceea ce am auzit. Nu are voie să fumeze, iar el fumează câte două pachete de țigări pe zi.

Pe lângă asta, eu, ca ultima idioată, am mai și fumat împreună cu el acum ceva timp.

De aș putea da timpul înapoi...

"Dar nici nu ar trebui să aibă voie să joace fotbal având în vedere tot ceea ce mi-ai spus. Chiar nu înțeleg cum de are permisiunea doctorului de a face așa ceva sau-"

"Nu are permisiunea nimănui, Everlee" mă întrerupe Ethan. "Face doar ce îl taie capul și nimeni nu poate să îl oprească, așa a fost dintotdeauna. Îl cunosc de când eram în școala generală și pot să îți spun că nu s-a schimbat absolut deloc în unele privințe, lucru ce mă frustrează în fiecare zi. Crede-mă că am încercat de atâtea ori să îl ajut, i-am aruncat toate țigările deși m-au costat un ochi vânăt și o buză spartă, am încercat să mă țin de el să nu se apuce de fotbal, dar nimic nu a funcționat din câte se vede" îmi mărturisește șatenul, iar eu îmi mușc buza de jos îngândurată.

Ethan și Elliot au fost prieteni încă de mici, ceea ce înseamnă că se cunosc atât de bine unul pe celălalt. Am simțit o strângere de inimă atunci când mi-am adus aminte de faptul că Elliot nu are părinți și deși curiozitatea mă roade, decid să nu întreb nimic momentan. Voi afla cu siguranță mai multe detalii la momentul potrivit, acum trebuie doar să mă rog ca el să fie bine și să își revină.

Nesuferitul începe să îmi lipsească.

"Pentru Elliot Kane cineva?" aud vocea unei asistente din capătul holului, acolo unde este și salonul în care se odihnește brunetul de câteva ore.

Ne ridicăm în picioare și ne apropiem de locul în care se află femeia și așteptăm să auzim mai multe despre starea în care se află.

"Este bine, s-a trezit acum ceva timp" începe ea să spună, iar eu mă simt ușurată și le mulțumesc cerurilor și zeilor și îngerilor lui păzitori și oricine s-ar mai afla pe partea nevăzută a universului. "Ca de fiecare dată, a ajuns aici pentru că nu a respectat indicațiile medicului, corect?" întreabă ea ușor amuzantă și Ethan dă din cap afirmativ. "Trebuie să aibă mai multă grijă de el dacă își dorește să rămână mult timp alături de domnișoara aici de față ce este extrem de îngrijorată pentru el, în regulă?" îi spune ea băiatului după ce mă privește atent și îmi zâmbește cald, iar el rânjește amuzat în timp ce eu mă rușinez de atenția destul de nedorită asupra mea. "E absolut necesar să renunțe la fumat și la efortul intens pe cât posibil în următoarea perioadă. Știu că este dificil, dar nu imposibil. Acum puteți intra la el, probabil deja este iritat fiindcă nu își găsește lucrurile" adaugă dânsa chicotind și mai notează câteva chestii pe hârtia ei, urmând să își ia la revedere de la noi doi.