Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 7: Doua suflete ranite

Se ridică de lângă ușă și se duse la chiuvetă. Din spatele unui dulăpior scoase singura ei eliberare în acele momente critice insuportabile, singura soluție pe care de multe ori o găsi în fața problemelor ce veneau una după alta dar pe care o ignoră. Despături cârpa albă ascunsă de propriile ei mâini în urmă cu aproape o lună și privi lama ascuțită a cuțitului de vânătoare cu mâner roșiatic. Eliberarea ei de orice problemă se afla în mâinile ei gata de a fi folosită.

Se ura pe sine pentru ceea ce ajunse. Știind ceea ce fusese și văzând ceea ce devenise îi făcuse sentimentele de dispreț față de sine să crească considerabil. Ben, cu înțelegerea, bunătatea și răbdarea lui o făcuse să se accepte cât de cât, o făcuse să își calmeze sentimentele legate de acest aspect dar nu le putuse opri. Când vedea cum zi de zi soțul ei avea nevoie de iubirea dar mai ales de sprijinul ei iar ea nu i le putea oferi creșteau sentimentele negative față de propria persoană. De atâtea ori el îi oferise ceea ce avusese mai bun, își puse sufetul și inima pe tavă iar acum ea nu putea face același lucru pentru el, nu îi putea întoarce favorul. Se disprețuia pentru incapacitatea ei de a-l face să fie fericit, de a-l face să se simtă uman sau cel puțin să îi arate un dram de afecțiune. Știa că dacă și-ar fi dat tot ceea ce avusese mai bun nu ar fi ajuns niciodată la ceea ce primise din partea lui. Încercase să se antreneze cot la cot cu el pentru momentul în care se vor răzbuna dar firea ei mai nou slabă nu putuse ține pasul. Încercase să fie o soție și o mamă bună, să continue ceea ce făcuse până în prezent dar nici aici nu excelase, nu se descurcase aproape de fel. Mâncarea pe care o gătea nu mai avea gustul de altă dată iar dragostea pe care o oferise copiilor săi nu mai era prezentă. Aisha, micuța Aisha de numai șase anișori care avea nevoie de iubire și atenție, care avea nevoie de o mamă, nu primise așa ceva decât înainte de răpirea Aliciei. Se simțea inutilă, o povară pentru cei din jurul său dar mai ales o piedică în aducerea acasă a micuței sale fiice.

Duse cuțitul de vânătoare în dreptul inimii iar expresia sa se reflectă în lama argintie. Închise ochii și îi strânse cu putere, nu dorea să își vadă chipul de nerecunoscut. Dovada lașității  sale era strânsă cu putere de mâinile ei slăbite și fără puterea de odinioară în timp ce dovada slăbiciunii îi curgea în râuri pe obraji supți și palizi. Inspiră adânc aerul ce îl simțea îmbibat doar de propriul eșec și povara ce se simțea. Cu o ultimă sforțare a trupului ei slăbit împinse vârful cuțitului spre pieptul unde inima distrusă pulsa în ultimele sale momente de viață.

Mirosul se sânge învălui încăperea de îndată. Pe gresia albă imaculat cu modele frumoase căzuse o serie de pete colorate care formaseră o mică baltă de îndată ce se întâlniră la picioarele ei. Un icnet puse stăpânire pe trupul ei iar pereții palizi și reci reproduseră zgomotul de mai multe ori până când explodară urechile ei. Nici un pic de durere nu simți iar acest lucru o neliniști. Suferise atât de mult iar acum în ultimele sale clipe de viață durerea se oprise. Într-un mod ciudat durerea o folosea ca și o pedeapsă pentru că devenise slabă, pentru că se lăsase schimbată și dusă la polul opus firi ei. Se pedepsea pentru slăbiciunea de care dăduse dovadă și pentru ceea ce nu oferise în atâția ani.

Simți cum cuțitul de vânătoare îi este smuls din mâini. Urechile sale fine de vârcolac îi provocase durere când auziră cum lama acestuia se lovește de pereți și cade pe podeaua rece de sub picioarele ei goale. Surprinsă de ceea ce se întâmplase deschise ochii dar nu apucă să vadă ceea ce se întâmplase. Simți doar cum trupul ei este lovit cu putere de cel mai apropiat perete și țintuit cu forță. Icni surprinsă iar spre marea ei mirare îl găsi pe Ben țintuind-o de gât în peretele rece din spatele ei. Nu înțelegea cum este posibil ca el să fie prezent în acea încăpere mică când știa că încuiase ușa. Privirea ei căzu pe lemnul aflat pe podea. Înțelese de îndată ceea ce Ben tocmai făcuse, dărâmase ușa cu puterea lui imensă.