Random S.F.

71 2 0
                                    

Lupta se sfarsise. Pe cer inca zburau avioanele armate, dar nu mai aveau nici un inamic de nimicit. Razboiul de la sfarsitul secolului 21, era, in sfarsit, gata.

Imaginea campului de lupta era macabra. Arme peste tot, fiecare langa cate o gramajoara de cenusa slab radioactiva. A fost o decizie cruda pe care liderii au fost nevoiti sa o ia. Genocidul nu a mai fost o alternativa, ci o necesitate. Mintile tulburate ale soldatilor ar fi luat-o razna la scurt timp si ar fi distrus nu doar inamicii, ci tot ce le-ar fi iesit in cale, iar cu armamentul pe care-l detineau ar fi fost mult prea riscant pentru populatia care abia mai lupta cu foametea si saracia. Asadar, radiatiile emise in timpul acelei lupte finale au pus capat intregului razboi. Au murit milioane de oameni in acele 5 minute de iradiere. Probabil zeci de milioane vor plange dupa ei in zilele ce vor urma. Si totusi, fara aceasta masura de siguranta, soldatii care-si aparau natiunile, complet indusi intr-o stare hipnotica de recent descoperitul "virus de lupta", ar fi inceput un masacru pe care nimeni nu l-ar fi putut opri, pana cand fiecare om de pe planeta ar fi fost ucis.

Apusul de un rosu sangeriu era simbolul perfect pentru finalul acestui capitol din istoria umana. "Cine ar fi crezut ca, in ciuda resurselor, practic infinite, a conditiilor ideale de viata si a altor avantaje pe care nimeni nu le-a mai avut pana acum, rasa oamenilor, in loc sa devina cea mai evoluata dintre toate, sa creeze un imperiu utopic pe planeta aceasta atat de binecuvantata, a improscat-o de nenumarate ori cu sangele oricarei vietati posibile? Atat de multe oportunitati, atat de multe avansari in domeniul stiintei, medicinei, toate acestea pentru ce? Pentru a incepe noi razboaie, tot mai mari, tot mai distrugatoare... ". Purtand acest monolog, un tanar subtirel, ras in cap, cu ochii galbeni, imbracat in haine de soldat, privise la intreg genocidul de la kilometri departare, din varful unei dune de nisip. Cu o ultima privire de adio aruncata catre aceasta planeta blestemata, s-a urcat intr-o nava ce nu semana deloc cu ceva proiectat si creat de om.

"Am sa ma intorc cand veti fi pregatiti. Pana atunci, blestemata fie-va calea aceasta a razboiului, rasa ignoranta. Veti gasi si voi lumina intr-o buna zi!"

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 10, 2013 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Random S.F.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum