Elliot

Capitolul 27

Mă întorc insesizabil și o văd pe Wren ridicându-se de la masa la care stătea împreună cu toți ceilalți, apropiindu-se mai apoi de a noastră. Arunc o privire scurtă și involuntară celor de la masă, dându-mi ochii peste cap în momentul în care fac contact vizual pentru câteva secunde cu Blake și inevitabl, cu Lilith, ce stătea încă în brațele lui.

Dezgustător.

"Mă bucur să te văd aici Ivy" spune Wren ca și cum nu ar fi fost firesc faptul că prietena mea se află la aceeași masă cu iubitul ei. "Și..?" adaugă și se uită la mine, iar eu îmi arcuiesc un colț al gurii într-un zâmbet mai mult sau mai puțin ironic.

"Everlee" oftez plictisită și îmi trec o mână prin păr, iar ea chicotește inofensiv.

Idioata, de parcă nici nu știa cum mă cheamă.

Nu am fost niciodată apropiată de Wren sau ceva de genul acesta, deși ne mai intersectam uneori la repetiții sau pur și simplu aveam prieteni comuni, gen Lilith.

Aveam.

"Oh, da, Everlee. Fata din cauza căreia Lilith și Elliot s-au certat, ai devenit o figură peste noapte" vociferează ea cu scopul de a mă înțepa câtuși de puțin, iar eu îmi arcuiesc o sprânceană la cele auzite.

"Corecție. Fata din cauza căreia Kane nu a mai vrut-o pe Lilith, fiindcă a găsit tot ce e mai bun și frumos în ea" îmi ia Ethan apărarea, iar un zâmbet mic îmi apare pe buze și este imediat îndreptat spre crețul din fața mea, gest ce îl determină să îmi facă cu ochiul.

"Nu știam că voi sunteți atât de apropiați. Iar că tu ești atât de fericit fără prietenii tăi" îi spune ea deranjată într-un fel, iar Ivy se încruntă vizibil când o aude.

"Nu ai idee cât de bine se simte să ai o iubită ca Ivy și o prietenă ca Everlee, Wren. Sunt fericit și crede-mă că nu m-aș mai întoarce la ceea ce eram înainte" o asigură el zâmbitor ca întotdeauna, iar prietena mea îl privește în acel mod în care îl privește de obicei.

Cu extrem, extrem de multă iubire, cu inimi în ochi efectiv, ca și cum ar fi singurul băiat, singurul om de pe pământ. Dragostea i-a schimbat enorm pe amândoi și îndrăznesc să spun că numai în bine. Nu mi-am mai văzut prietena fericită așa niciodată; cât despre Ethan, nu mi-aș fi imaginat că ar putea ține atât de mult la persoanele din jurul lui.

"Mă duc să îmi comand ceva dulce, simt cum îmi scade glicemia. Vreți ceva?" întreb în timp ce mă ridic de pe scaun în încercarea de a detensiona atmosfera și după ce bag la cap repede ceea ce voiau cei doi, o ocolesc pe Wren și fac pași mici spre tejghea.

Nu pare a fi nimeni aici, deci decid să mai aștept puțin căci suntem cu toții oameni și îmi plimb privirea asupra fursecurilor expuse ce arată absolut delicios și deja îmi încântă privirea.

"Se simte bine să fii în centrul atenției, hm?" aud vocea celui fără de care nu mi-aș fi putut imagina viața înainte și simt un nod formându-se în stomacul meu.

"Ce vrei să spui cu asta?" întreb încet și nu îl privesc, deși s-a apropiat considerabil de locul în care stau.

"Totul se învârte în jurul tău mai nou, Everlee" pufnește ironic și deși nu mă uit la el, știu că se joacă cu ceasul de pe încheietura sa dreaptă.

"Nu înțeleg care e problema ta, Blake" spun și decid să îmi ridic privirea spre el, lucru pe care îl regret teribil secunde mai târziu atunci când facem contact vizual.

Familiaritatea din ochii săi mă lovește din plin și simt cum dorul și regretul mă cuprind profund.

"Tu ești cea mai mare problemă. Mereu ai fost tu. M-ai făcut să îmi pierd efectiv mințile și să nu mai pot dormi nopțile, mi-ai dat speranțe false ca acum să fiu tot eu cel care are de suferit cel mai mult dintre noi doi. Iar tu, Everlee, ești bine mersi, îți petreci tot timpul cu prietenii tăi pe care îi iubești de nu mai poți și cu idiotul ăla care profită de tine cum poate mai bine și cu fiecare ocazie pe care o are" îmi zice aspru, iar eu simt lacrimi în colțurile ochilor și mă uit în altă parte, rupând contactul vizual.