Regalitate : Rosalie Hawksley

Roux

     Poate din cauză că eram atentă la cei doi de jos sau poate acele doua pahare de whisky , dar ratez următorul  acoperiș luând în piept marginea de țigle . Căutam cu disperare de ceva de care să mă pot agata cu mâinile . Patrulele așteptau să cad jos , dacă o să cad iar în capul patrulelor Jack o să îmi pună interdicție la alcool . Mă ping cu picioarele în perete și reușesc să ajung din nou pe acoperiș .

- Ha , luați-o pe asta , fraierilor . le arăt limba la patrule și mă echilibrez din nou pe coama casei și îi văd pe cei doi care au ajuns în locul stabilit , perfect .

     Plimb patrulele prin partea opusă și la un moment dat când îmi pierd urma mă reîntorc la cei doi. Mă întind puțin și le zâmbesc atotștiutoare . Le fac semn să mă urmeze și restul drumului a fost plictisitor , nimic interesant  . Îi duc la locul unde Jack le spuseră să îi duc , ceea ce mi s-a părut dubios este faptul că locul unde trebuie sa îi duc este o cabană din pădurea de langa sat .

    Intrăm în cabană și acolo ne aștepta Jack ,întins pe o canapea . El moțăie liniștit în timp ce eu fug prin tot satul pentru a scăpa de patrule , ce bine de alții . Cei doi se așează pe celelalte două fotolii și eu rămân ca tâmpa în ușă.  Jack se ridică brusc și își aprinde o țigară .

- Tu fumezi și în somn ? îl întreb încruntată intrând și eu în camera .

- Ți-a luat ceva , am crezut că te poți descurca mai rapid . mă chestionează și eu îmi întorc privirea spre cei doi .

- Nu e vina mea , unii cred că se pot descurca singuri .pufnesc dar mă întorc zâmbind spre Jack . Ai ceva pentru mine ? ochii îmi străluceau și zâmbeam ca un îngeraș .

- Nu îți dau nimic , Roux . Ai băut destul în seara asta.  spune indiferent și eu îl imit strâmbandu-ma .

- Bla , bla , bla . Acum îmi spui și mie cine sunt cei doi ? întreb punându-mă turcește pe masa dintre cei trei și privindu-i pe amorezi . Șatenul îmi pare cunoscut . spun și mă apropii mai tare de el . Te-am mai văzut undeva , sunt sigură . el părea stânjenit de apropierea asta brusca dintre mine și el .

- Sunt convins că l-ai mai văzut . El e Benjamin Wood , prințul moștenitor . Iar ea e Liliya Walsh, prietena lui cea mai buna . Jack era atât de nepăsător de zici că îmi spunea despre nea Marcel de la colțul străzii .

- Poftim ? mă întorc furioasă spre Jack . Jack , știi că nu vreau să am nici o legătură cu rebelii și nici cu fosta familie regală . eram furioasă de-a binelea .

- Roux , tu faci parte indirect din rebeliune de când m-ai întâlnit . Credeam că ți-ai dat seama de asta de mult . eu sar ca și arsă de pe masă .

- Faci parte din rebeliune ? De ce ? eram confuză cu totul , eram în ceață .

- Asculta , Roux . Familia Hawksley , de fapt doar Dante Hawksley , îmi face probleme . A început să închidă în temniță oamenii care nu trebuiau și începe să mă calce pe coadă . Trebuie să îl scot din joc până nu mă scoate el pe mine. 

- Deci asta e . Ai făcut o înțelegere cu prințul și dacă îl vei ajuta să ajungă pe tron îți va da pace . Și tu îl crezi ? Când va fi pe tron o să uite de tot .

- Da , tot ce ai spus este adevărat . Și dacă nu se va ține de promisiune îl voi scoate și pe el din joc , cum fac acum cu Hawksley .

- M-ai păcălit și m-ai manipulat .

- Da . Am făcut toate astea , dacă tu asta crezi .

- Roux , Jack a făcut o afacere bună ... vrea să continue roșcata dar mă întorc spre ea și o întrerup .

- Gura , praf de cretă . Nu îți băga nasul unde nu îți fierbe oala .

- Nu te las să vorbești așa cu ea ! se răstește prințul punându-se protector în fața leșinatei .

- O , da ? Și ce îmi vei face ? ne priveam încruntați unul în ochii celuilalt .

- Roux , lasă-l în pace . Jack termină țigara și se lasă relaxat pe spate .

- Piticania aia se bagă unde nu trebuie . Lingușitoare-o ! mârâi printre dinți .

- Roux , lasă-i . mârâi nervoasa.  Roux .

     Pufnesc nervoasa și dau un pas înapoi . Mă pun pe brațul canapelei din stânga lui Jack și inspir aer adânc în piept pentru a mă calma dar nu rezolv nimic . Ce înrăutățește și mai tare starea mea de nervi este zâmbetul mișel pe care mi-l aruncă pe ascuns roșcata .   

     Sar nervoasa de pe canapea și aș fi sărit direct la gâtul acelei bucate de cretă daca Jack nu mă prinde de mână . Ea se ascunde cu o timiditate falsă în spatele prințului ei și asta mă enervează și mai tare . Îmi trag mâna din strânsoarea lui Jack și mă aplec peste masă cu mâinile sprijinite de aceasta .

- Într-o zi nu o să mai fie prințul tau să te apere și atunci va trebui sa te descurci singura . În acel moment eu voi fi acolo suflându-ți în ceafă .

- Mă ameninți ? întreabă speriată .

- Da , va fi vai de morții tăi atunci .

- Jack , fă ceva . spune prințul defensiv .

- Roux nu e fiic'mea , nu răspund de ea . Despre mine poate face ce vrea . am simțit o căldură în suflet văzând că Jack ține cu mine .

     Eu zâmbesc ca o psihopată și atunci puteam vedea groaza din ochii prafului de cretă . Acum nu mai ești așa de dură , nu-i așa ? Mă îndrept spre ușă pentru a pleca , trebuie sa mă liniștesc și să ajung la palat . Am de luat o decizie grea și vreau să am mintea limpede .

- Nu vreau sa am nici o legătură cu planul vostru . Ai auzit , Jack ?

- Foarte clar . răspunde aprinzându-și o țigară .