Acea Zi

Capitolul 1 - accidentul

Alerg. Ma grăbesc din ce în ce mai repede. Trebuie sa ajung la timp! Trebuie! Altfel va fi rău! Încă alerg! Picioarele mă dor și simt că urmează să cedez, dar TREBUIE să alerg! Trebuie sa ajung la timp! Huf...huf...încă puțin.... ------- riiiing riiing -----
C-ce naiba?
Am căzut din pat. Minunat.
____________________________________
Mă ridic leneș de pe jos și ma scarpin în cap. Îmi pun papucii cu iepurași roz în picioare și cobor la bucătărie. --Oare ce am visat de m-am trezit pe jos? În fine, nu mai contează.
Ma doare capul. Sa iau o pastila? Mmm...mai bine nu. Nu le suport oricum.--
Ma duc la frigider, iau o cutie cu lapte și o dau pe gat. Mmm, delicios. Rece ca gheata, exact cum îmi place. Fur niște clătite făcute de cu seara și ma pun la masa sa le mănânc. Fix in acel moment îmi suna telefonul -- Riiing, riiing-- telefonul încă suna. Nu vreau sa răspund. E prea devreme. -- RIIING RIIING!!-- ugh....bine bine...vin acum, zic cu voce tare de parcă telefonul ăsta afurisit chiar mă poate auzi.
- alo? răspund.
-hei, scuze de deranj....ummm.....crezi ca....crezi că ne...
-NU. I-o tai scurt.
- c-ce? Dar nici nu am apuc--
-răspunsul meu este nu. Ai greșit numărul.
-ah...scuze.. .
BEEP---
Pfft...ce au imbecilii ăștia? Nu știu sa scrie un număr de telefon corect? Fir-ar mama lor sa fie! Zic urlând și ma arunc pe canapea.
Inspir și expir de câteva ori: e in regula. Nu te enerva. Ești doar in perioada de gratie în care întra toate fetele o data pe luna. Ai nevoie sa te calmezi. Îmi zic toate astea în gând cu ochii închiși, dar sincer e greu sa controlez ce simt in perioada asta.
___________________________________
Mă duc să îmi fac dus. Ma dezbrac încet, fiindcă nu ma grăbesc. Mai întâi îmi dau pantalonii de pijama jos, apoi bluza, iar apoi chiloții. Îmi arunc absorbantul folosit și îmi pun unul nou pe perechea noua de chiloți. Ma uit la corpul meu in oglinda. Nu sunt prea înaltă. Am sânii mici și rotunzi, ca doua mandarine, talie mică și subțire. Am bazinul lat și fundul ceva mai mare. Îmi ridic privirea și ma holbez la fața mea: par castaniu, lung, ochii mari, căprui închis, nasul mic și cârn, buze pline rozalii.
-arat banal. Îmi zic cu voce tare și intru sa ma spăl.
___________________________________
Am plecat spre școală. Am căștile pe cap și ascult muzica in japoneza. Îmi place ce ascult. Ma opresc sa ma uit în jur. Afara bate soarele primăvăratic, copacii încep sa înflorească, mirosul de iarba tunsa se simte peste tot în aer , iar păsările canta de zor. (Deși ascult muzica la casti, tot pot auzi cum canta păsările)
Pornesc iar la drum și traversez strada când -- BUF! -- nu mai vad nimic. Totul în jur se face negru cu rosu. Pe fundal, în casti, se mai aude cu întreruperi melodia pe care o ascultam - ORENJI- Shigatsu wa kimi no uso. Melodia e la fel de trista precum anime-ul din care provine.
--îmi place mult melodia asta....
Asta a fost ultimul meu gând de după accident.