Us forever (romanian version) ~kaz brekker~

Capitolul 3

~FEODORA~

Eram pe drum, pe marea intinsa se reflectau razele soarelui. Am pierdut de mult notiunea timpului si aveam impresia ca tot calatoream in cerc. Pana cand intr-o dimineata, cand soarele nu era inca pe cer am ajuns in sfarsit in Ketterdam, in portul 2. M-am simtit usurata cand am pășit pe pământul kerchian, mirosul de sare imi inunda narile si imi zgaria gatul. Era ca o renastere, aici ma simteam in sfarsit acasa. Am pornit la pas cu Alexander in stanga mea, stiam exact unde voiam sa merg, la casa mea parinteasca. Oare mai avuse cineva grija? sau arata la fel de primitoare? Puteam afla intr-un singur mod.

Casa stationata in cartierul Zelver era odata o casa frumoasa cu flori colorate care imprastiau un miros îmbietor pana la portița de bronz. Acum acea casa era neîngrijită, lichenii se inșirau pe casa iar la colturi au aparut brazde de mucegai. Fata a oftat si a deschis poarta. Cu un scârțâit poarta s-a deschis si a lasat in față pavele nemăturate si frunze nestrânse.

Alexander părea nedumerit cand am intrat in curte si m-am indreptat spre usa. Am batut , nici un raspuns, am inceput sa caut cheia. Cand să sparg usa ea se deschide cu un scartait. Nici n-am apucat sa vad cine a deschis usa ca privirea mi s-a încețoșat si am adormit. M-am trezit legata de un scaun in propria mea casa. Cu o batranica in fata mea. Cand a vazut ca m-am trezit a ridicat bratele iar eu speriata i-am zis:
-Stai, nu sunt hot.
-Asa spun toti tineric-o
-E casa mea. De ce as fura ceva din propria mea casa
-Pft, singurul posesor ramas al acestei moșii este mostenitorul familiei Oktazya.
-Tocmai vorbesti cu ea. Feodora Oktazya.
-Imposibil
-Improbabil (Nikolai Lantsov, Regatul Furtunilor)
-Iti arde de glume fetit-o, cum ar fi sa-ti opresc circulatia si sa nu te mai trezesti?
E o sfasie inimi.
-Atunci da-mi drumul si o sa-ti arat ca eu sunt mostenitoarea.
Ea ma dezleaga si imi spune:
-Sa incerci sa faci vreo prostie si iti voi ucide prietenasul.
-Nu am venit aici ca sa tin doliu.
Am bagat mana in buzunar si am scos o poza decolorata. In ea se vedeau 3 persoane, 2 parinti si o fetita asezati pe iarba. I-o dau batranei si cu uimire ma intreaba:
-De unde ai aceasta fotografie?
-Este singura amintire pe care o mai am de la parintii mei. Am pastrat-o cu mare grija. In poza sunt eu cu mama si tatal meu la casa de la tara.
-Tot nu te cred, puteai sa o furi de undeva.
Apoi am ridicat mainile si in jurul nostru s-au ridicat valuri de apa.
-Mostenitoarea nu este la Micul Palat? Nu este o Iscă-valuri? Asa ca mine?
-D-Da
-Atunci de ce nu iti deschizi ochii?
-Imi pare rau. O sa ti dezleg prietenul si o sa va las sa stati aici.
-Multumesc.

Dupa ce l-a dezlegat pe Alexander ne-a invitat la masa. Am baut ceai si am mancat supa. I-am oferit o camera lui Alexander si am mers sa vorbesc cu batrana.
-Fa-mi o favoare.
-Desigur.
-Scrie-i o scrisoare lui Kaz Brekker. Scrie ca vreau sa ne vede aici maine.
-Daca imi permiteti sa intreb, ce legatura aveti cu acest Kaz Brekker?
-Vechi prieten.